La 49 de ani de la cutremurul devastator din 1977, România se află într-o poziție mai puțin pregătită pentru un nou seism de amploare, susține Matei Sumbasacu, inginer constructor și fondator al organizației Re:Rise. Într-un interviu pentru „Adevărul,” acesta a tras un semnal de alarmă asupra stării infrastructurii și a riscului crescând pentru populație, indicând că, dacă un cutremur major ar avea loc acum, numărul de clădiri afectate grav ar putea ajunge între 2.000 și 3.000, comparativ cu câteva sute la cutremurul din 1977.
Starea actuală a infrastructurii: mai fragilă decât în 1977
„Lucrurile stau considerabil mai rău decât în 1977. Avem câteva sute de clădiri în București care au fost avariate inițial la cutremurul din 1940, dar nu au căzut”, explică Sumbasacu. Înainte de 1977, mulți dintre imobilele integrate în lista de risc seismic erau încă funcționale, chiar dacă avariate. După cutremur, situația s-a deteriorat: mii de clădiri construite între 1941 și 1977 au fost afectate, unele grav, în capitala României.
De atunci, consolidarea acestor imobile a fost lentă și incompletă, explică expertul. În plus, procesul de întărire a infrastructurii rămâne șubred, iar deznodământul unui nou cutremur ar putea fi devastator. „Ne vom afla cu 2000-3000 de clădiri serios avariate, dacă nu consolidăm mai rapid ceea ce avem,” adaugă Sumbasacu.
Obstacole legislative și influența proprietarilor
Unul dintre principalele impedimente în consolidarea clădirilor îl reprezintă legislația și rezistența proprietarilor. Autoritățile au introdus reguli pentru închirierile în regim hotelier în zonele cu risc seismic, interzicând utilizarea acestor imobile. Însă, în practică, multe clădiri încă sunt folosite ilegal pentru astfel de activități, deși nu sunt conforme cu normele de siguranță.
„Proprietarii cu zeci de apartamente în același bloc decid soarta întregii clădiri. Ei sunt cei care se opun consolidării, pentru că această intervenție le afectează interesul economic,” explică Sumbasacu. La nivelul asociațiilor de proprietari, influența lor poate bloca măsurile de consolidare, deși riscul este imens.
El adaugă că pentru a accelera lucrările de consolidare, este nevoie de reguli mai clare și de o implicare mai directă a autorităților. „Există câteva măsuri legale care, odată aplicate, ar putea diminua rezistența și ar stimula nevoie de intervenții rapide.”
Pregătirea individuală ca soluție complementară
Pe lângă eforturile guvernamentale, fiecare cetățean are în mână propriile măsuri de siguranță, spune Matei Sumbasacu. În opinia sa, creșterea coeziunii comunitare este cea mai eficientă soluție pentru reducerea vulnerabilității. El recomandă ca fiecare să își stabilească un punct de întâlnire sigur, departe de clădiri înalte și zone cu risc de prăbușire.
„Este esențial să discutăm cu familia despre ce trebuie să facem după cutremur și să ne pregătim un pachet cu provizii pentru cel puțin 72 de ore,” recomandă expertul. Rucsacul de urgență ar trebui să conțină alimente, apă, medicamente, documente importante și alte elemente de bază pentru a face față situațiilor de criză.
El avertizează să nu se cumpere kituri gata făcute, ci să se pregătească rucsacul personal, pentru a înțelege mai bine propriile nevoi. În plus, stabilirea unui punct de întâlnire și elaborarea unui plan clar în caz de dezastru pot face diferența în gestionarea crizei.
Fără panică, dar cu informații corecte
Un alt aspect crucial subliniat de Sumbasacu este evitarea panicii. „Nu trebuie să fugim pe scări sau să încercăm să ieșim excepțional din clădire în prima clipă. Scările sunt fragile și se pot rupe,” explică el. În schimb, este vital să păstrăm calmul și să reacționăm rațional, conștient de riscuri și de pașii pe care trebuie să-i urmam.
De asemenea, în ceea ce privește miturile legate de cutremur, el recomandă scepticism față de povește, precum cele despre blocuri speciale pe role sau alte soluții magice, despre care adesea se vorbește pentru a liniști oamenii.
Pentru cei interesați, verificarea riscului seismic al clădirilor se poate face online, pe site-ul Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic, unde lista a fost actualizată recent. În plus, o hartă realizată de Re:Rise ilustrează cum ar putea arăta Bucureștiul după un seism major, evidențiind zonele cele mai vulnerabile și cele în care traficul ar putea fi blocat din cauza dărămăturilor.
România are încă mult de lucru pentru a fi pregătită adecvat pentru un seism mare. Între forțarea legii și implicarea comunităților, între pregătirea personală și responsabilitatea autorităților, un singur lucru pare clar: timpul nu este de partea noastră, iar alerta trebuie să fie cât se poate de clară.
