Guvernul României a decis, pentru a doua oară consecutiv, amânarea obligativității montării repartitoarelor de căldură până în 2027, precum și amenzile aflate în vigoare pentru nemontarea acestor dispozitive. Decizia, luată în ultima ședință de anul trecut, marchează un pas înapoi pentru autorități în eforturile de a reglementa sistemele de încălzire centralizată, într-un context de dificultăți majore în sectorul termofic. Această amânare reflectă, în special, provocările financiare și tehnice cu care se confruntă autoritățile locale și consumatorii, dar ridică și semne de întrebare referitoare la eficiența măsurilor de modernizare a sistemului de termoficare din țară.
Repartitoarele de căldură, introduse în legislație încă din 2016, aveau scopul de a crește transparența în consum și de a promova un consum mai responsabil, fiind prevăzute cu obligativitatea de a fi montate în fiecare apartament racordat la sistemul centralizat. În teorie, aceste dispozitive permit calcularea exactă a consumului pentru fiecare locuință, făcând posibilă aplicarea facturilor în funcție de consum real, nu de estimări generale. Însă, continuitatea amânărilor și schimbărilor legislative au făcut ca, până acum, doar aproximativ 200.000 de apartamente dintr-un total de aproape un milion să beneficieze de această tehnologie, fapt subliniat de televiziunea publică.
Decizia recentă a fost motivată prin necesitatea „asigurării unui tratament echitabil al consumatorilor și a unei adaptări a autorităților locale și operatorilor la condițiile actuale de funcționare a sistemului de termoficare”. Potrivit unui act normativ adoptat la începutul anului, aplicarea prevederilor legale privind sancțiunile pentru cei care refuză montarea repartitoarelor nu va fi obligatorie până la sfârșitul anului 2026. În acest interval, măsura va fi suspendată, conform ordonanței, pentru a permite un proces de pregătire și adaptare a întregului sistem.
Acest ultim pas nu vine ca o noutate unică. În ultimii ani, autoritățile au mai amânat aplicarea politicii, în condițiile în care mulți proprietari și administrații de bloc se confruntă cu dificultăți financiare, dar și cu lipsa de infrastructură adecvată. În 2024, Ministerul Energiei anunța chiar și un program de subvenționare a montării repartitoarelor, cu menirea de a reduce povara economică asupra gospodăriilor. Conform declarațiilor oficiale, statul aloca până la 750 de lei pe gospodărie eligibilă pentru acoperirea costurilor, însă, anul trecut, programul nu a dat rezultatele așteptate, iar subvenția se va continua și în acest an, ca măsură temporară.
Problema lipsei repartitoarelor nu vizează doar aspectele financiare, ci și pe cele legate de managementul resurselor și de sustenabilitatea sistemului de încălzire centralizată. În alte state europene, această soluție a devenit standard, iar transparența în consum și eficiența energetică sunt priorități. În România, însă, limitările financiare și complexitatea administrativă au împiedicat implementarea pe scară largă. Decizia de amânare a aplicării sancțiunilor a fost luată pentru a evita conflicte între consumatori și companii, dar și pentru a evita penalizările asupra bugetelor populației.
În condițiile în care, potrivit ultimelor rapoarte, aproape 3.500 de blocuri din țară nu beneficiază nici măcar de apă caldă și căldură, iar reparațiile la sistemele disfuncționale necesită timp și resurse, perspectiva montării repartitoarelor pare să fie tot mai indepartată. Autoritățile speră ca acest interval de amânare să fie folosit pentru o reevaluare a politicilor și, eventual, pentru dezbateri mai ample în privința reformei sistemului energetic local. În același timp, sectorul se confruntă cu presiuni din partea populației, dar și cu limitele bugetare, ceea ce face dificilă implementarea unor reforme rapide.
Până la o viitoare decizie, situația continuă să fie în stare de incertitudine. Pregătirile pentru modernizarea sistemelor de încălzire și pentru a asigura echitatea în consum rămân în suspensie, alimentate de încercări succesive de adaptare legislativă. Rămâne de văzut dacă, în următorii ani, autoritățile vor putea găsi un echilibru între necesitatea modernizării și constrângerile financiare ale cetățenilor, indicând dacă această amânare va conduce la o reformă reală sau va perpetua dilemele vechi ale sectorului termoficării din România.
