Gică Popescu, actualul președinte al clubului Farul Constanța, a făcut dezvăluiri inedite din cariera sa de fotbalist, rememorând un episod memorabil din timpul perioadei din Galatasaray, atunci când a fost antrenat de Mircea Lucescu. În vara anului 1997, fostul internațional român a ajuns la gruparea turcă în schimbul a 4,5 milioane de euro, după o experiență de aproape patru ani și jumătate în tricoul Barcelonei.
Antrenamentul cu Lucescu, cheia formei fizice de excepție
Popescu povestește că perioada de sub comanda lui Mircea Lucescu a fost una definitorie pentru forma sa fizică și pregătirea mentală. La vremea respectivă, avea 33 de ani, dar se simțea mai energic ca niciodată. Antrenamentele extrem de intense ale tehnicianului român i-au ridicat nivelul de performanță, iar rezultatele au fost vizibile pe teren.
„Ca profil de jucător, eu am fost cu fizic puternic, dar niciodată în cariera mea nu m-am simțit atât de bine ca atunci când am fost antrenat de Lucescu”, admite Popescu. „Îmi aduc aminte că la un antrenament a venit Gică Hagi și mi-a zis: «Dar ce faci, te droghezi?». Era atât de evident că eram în cea mai bună formă, că lui Gică i-a fost aproape incredibil.”
Momentul uluitor și reacția colegilor
Popescu rememorează un moment impresionant din timpul antrenamentelor, când Hagi l-a întrebat dacă a recurs la substanțe interzise pentru a obține un asemenea nivel de performanță. Rămâne uimit și el de reacția sa în acea perioadă, dar și de atenția acordată pregătirii fizice. „Lucrația lui Lucescu era senzațională”, explică fostul fundaș. „Fiecare sesiune era o ședință de pregătire de jumătate de oră, completată cu video, analiză și tactică. Colegii turci, care nu aveau astfel de programe, nici nu înțelegeau cum se poate aici.”
Gică Popescu afirmă că Lucescu aborda fiecare meci cu seriozitate maximă, indiferent dacă adversarul era echipă de top sau ultima clasată. „Ne pregăteam ca și cum jucam cu Fenerbahçe în fiecare meci. Aveam acea disciplină de fier, sigură pe rezultate.”
Performanțele și impactul în Galatasaray
În tricoul galben-roșu, Popescu a evoluat în 178 de partide, marcând opt goluri și oferind nouă pase decisive. A fost parte integrantă a echipei care a cucerit Supercupa Europei după o finală remarcabilă cu Real Madrid, sub conducerea lui Mircea Lucescu.
Chiar dacă a părăsit Turcia în 2001, experiența de acolo a rămas în inimă și în palmares. Pentru Popescu, perioada din Galatasaray a fost cea mai lungă și de succes din cariera sa de fotbalist, fiind un veritabil simbol al clubului în acea vreme.
Impresii și mărturii despre colaborare
Popescu nu ezită să laude metoda de antrenament a lui Lucescu, pe care o consideră una dintre cele mai eficiente din fotbalul european. „Lucra ca un profesionist adevărat și avea o atenție deosebită pentru fiecare detaliu tehnic și fizic. Iar rezultatele nu au întârziat să apară.”
De asemenea, el povestește că totul începea cu o ședință de pregătire de cel puțin 30 de minute, unde totul era analizat cu meticulozitate. În comparatie cu colegii turci, obișnuiți cu metode mai puțin riguroase, Popescu și Hagi relata că acestea erau adevărate lecții de performanță.
Un club și o experiență de neuitat
Povestea lui Gică Popescu aduce în prim-plan un capitol important din epopeea sa fotbalistică, dar și din istoria clubului Galatasaray. Echipă care, în acea vreme, era condusă de un tehnician român și avea în lot personalități ca Gheorghe Hagi. La acea vreme, Popescu nu ascunde că a fost impresionat de disciplina și profesionalismul adus de Mircea Lucescu.
În ciuda glumei spuse de Hagi, care l-a bănuit de recurs la substanțe, Popescu afirmă că forma sa de atunci a fost rezultat efortului susținut și a antrenamentelor dure. „Era o muncă asiduă, dar investiția merita”, spune fostul fotbalist, care și astăzi păstrează amintiri vii din acea perioadă.
Prezent la echipa de la malul Mării Negre, Popescu continuă să promoveze valorile disciplinei și ale muncii dure, dar și să povestească despre modelul de pregătire de la Galatasaray, pe care îl consideră un exemplu pentru toate echipele de top.
