Consiliul Local al Sectorului 1 a hotărât recent o schimbare importantă în modul de gestionare a locuințelor sociale destinate persoanelor vulnerabile. Această decizie nu doar că modifică structura administrativă, ci și consolidează controlul aparatului primarului George Tuță asupra contractelor de închiriere, stârnind controverse legate de transparență și prioritizare.
Control sporit al primăriei asupra locuințelor sociale
Printr-o hotărâre adoptată cu 25 de voturi pentru și o abținere, atribuțiile legate de încheierea, derularea și încetarea contractelor de închiriere pentru apartamentele sociale vor fi transferate de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) către Serviciul Fond Imobiliar și Parcări din cadrul Primăriei Sectorului 1. Această structură este direct subordonată primarului George Tuță, fiind astfel deținătoarea exclusivă a controlului asupra procesului de gestionare a acestor locuințe.
Decizia vine într-un context în care, potrivit datelor oficiale, la primărie s-au depus peste 1.900 de cereri pentru o locuință socială, în condițiile în care doar 61 de apartamente sunt disponibile. Practic, competiția pentru aceste resurse rămâne extrem de acerbă, iar modificarea administrative pare să indice o dorință de centralizare a gestionării pentru o mai bună controlare și potențial, pentru favorizarea anumitor priorități.
Responsabilități clar definite și impact proximal asupra beneficiarilor
De acum înainte, noua structură va avea responsabilități precise, precum întocmirea și administrarea contractelor, calcularea și actualizarea chiriilor, dar și monitorizarea plăților și inițierea procedurilor de reziliere în cazul restanțelor. În plus, toate documentele și dosarele în curs vor fi preluate de la DGASPC până cel târziu în termen de 60 de zile, pentru a pregăti ca Primăria Sectorului 1 să devină, în fapt, locatorul unic pentru aceste locuințe.
Nu însă și pentru toate atribuțiile legate de atribuirea locuințelor. DGASPC Sector 1 își va păstra rolul de bază în procesul de selecție, gestionând cererile și participând la procesul de atribuire, deși responsabilitatea administrativă va trece la primărie. Această schimbare ridică însă întrebări despre transparență și echitatea în distribuirea resurselor, având în vedere tendința de a centraliza controlul asupra unor resurse vitale pentru comunitate.
Disparitatea între cereri și locuri disponibile, într-un peisaj de nepotism?
Situația devine și mai alarmantă în condițiile în care, potrivit datelor publicate de Direcția Spațiu Locativ și Altă Destinație, peste 1.900 de persoane au depus solicitări pentru un apartament social în Sectorul 1, dar numărul de locuri libere este extrem de redus, doar 61. Această disproporție subliniază dificultățile sistemului de repartizare și le reliefează realitatea unei piețe a locuințelor sociale extrem de inegale.
Raportul activistațiilor și al jurnaliștilor investigativi, precum cel al Organizației Active Watch, arată că, în ultimii ani, Primăria Sector 1 a reușit să acopere doar 7,7% din totalul dosarelor depuse pentru locuințe sociale, în condițiile în care în 2011 și 2012 au fost cumpărate doar 215 apartamente pentru circuit social. Această situație accentuează dificultățile reale ale accesului la locuințe pentru categoriile vulnerabile și scoate în evidență și posibilitatea unor practici discutabile.
O realitate discutabilă în Otopeni
Situația devine și mai privată de controversă în orașul Otopeni, unde investigațiile au scos la lumină existența unor practici suspecte în repartizarea locuințelor sociale. Acolo, aparține liderilor locali și apropiaților acestora ocupă, în mod aparent privilegial, apartamente cu chiriile subvenționate la prețuri sub 160 de lei pe lună, în condițiile în care piețele private susțin că asemenea locuințe de aceeași suprafață costă de cel puțin 23 de ori mai mult.
Beneficiarii acestor locuințe sunt adesea persoane cu poziții influente în comunitate, iar unii chiar consideră această formă de protecție socială drept merit – deși realitatea celor nevoiași rămâne adesea simplificat și ignorată de autoritățile locale. Practica, explică experții, nu este un caz izolat și reflectă o tendință mai largă de favoritism și inegalitate în distribuirea resurselor sociale.
Pe măsură ce autoritățile continuă să gestioneze resursele locative, riscurile de favoritism și de favorizare a unor grupuri privilegiate devin evidente. Înfruntând problemele congestiei și inegalității, autoritățile vor trebui să găsească echilibrul între gestionarea eficientă și justa a resurselor și menținerea integrității procesului de repartizare. În timp ce hotărârile de reorganizare pot oferi un control mai clar, discuțiile despre transparență și echitate vor continua să fie în centrul acestor decizii, pe fondul unei realități sociale dure și complicate.
