O pensionară de 90 de ani, cea mai vârstnică studentă din România: povestea impresionantă a Amaliei-Susana Tușa
Cluj-Napoca se mândrește cu o poveste despre perseverență și dorință de cunoaștere care sparge toate barierile vârstei. Amalia-Susana Tușa, o femeie de 90 de ani, a devenit recent cea mai vârstnică studentă înmatriculată la o universitate din România, fiind totodată cea mai vârstnică studentă înregistrată în sistemul academic național. Cu o viață plină de provocări și experiențe, ea demonstrează că pasiunea pentru învățare nu are limite.
Un parcurs academic neobișnuit, plin de noutate și curaj
Fără a lăsa vârsta să o oprească, Amalia a ales să urmeze studiile de Teologie Didactică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai. “Am simțit nevoie să revin în spațiul universitar, pentru că mereu am avut dorința de a învăța și de a aprofunda cunoașterea spirituală. Nu am vrut să las frica de bătrânețe să mă oprească”, povestește ea cu o zâmbet cald.
Aceasta nu reprezintă doar o decizie personală, ci și un exemplu de inspirație pentru întreaga comunitate academică și pentru cei din jur. Într-o societate tot mai grăbită, ea arată că învățarea nu are o limită de vârstă, iar spiritul curajos și curiozitatea trebuie să fie puse în valoare indiferent de anii trăiți.
O viață plină de experiențe, cu un nou capitol deschis
Amalia a avut întotdeauna o relație strânsă cu învățătura, chiar dacă odată cu trecerea anilor ea a fost nevoită să-și dedice timpul familiei și carierei. După pensionare, însă, a simțit nevoia de a-și regăsi pasiunea pentru cunoaștere. A ales facultatea ca un mod de a-și îmbogăți sufletul și mintea, dar și ca o formă de a se menține activă și implicată.
Povestea ei a fost întâmpinată cu admirație și respect în cadrul universității, unde a devenit un simbol al determinării și al curajului. “Lia, cum îi spun cei apropiați, spune că nu vrea să lase vârsta să-i limiteze orizonturile. Consideră că oricine, indiferent de câți ani are, poate învăța tot timpul”, afirmă profesorii și colegii.
O provocare pentru societatea românească și pentru sistemul educațional
Povestea Amaliei deschide discuții despre rolul educației în viața oamenilor de toate vârstele. Într-un moment în care unele instituții se confruntă cu provocări legate de adaptarea la noile cerințe, exemplul ei vine ca o provocare aparte: cum putem face învățământul mai accesibil și pentru cei care doresc să reînvețe, chiar și după pensionare?
Dincolo de aspectele academice, experiența Amaliei trădează un mesaj clar: pasiunea, curajul și dorința de a învăța nu se ofilesc odată cu trecerea anilor. În final, ea rămâne o sursă de inspirație nu doar pentru studenții de toate vârstele, ci și pentru cei care cred că viața se încheie odată cu terminarea timpului de muncă.
Într-o societate în care schimbările sociale și tehnologice sunt rapide, exemplul ei arată importanța unei atitudini deschise, iar viitorul va putea fi mai luminos dacă generațiile mai în vârstă vor fi încurajate să își urmeze pasiunile și după ce au trecut de destinație profesională. Cei de la Cluj-Napoca și nu numai au în față o lecție de viață și de curaj: nu e niciodată prea târziu pentru a începe un nou capitol, indiferent de vârstă.
