Conform Descopera: Autonomia feminină, un pericol perceput
Istoria ne arată că independența financiară a femeilor a fost deseori un motiv de teamă și acuzații, ajungând chiar să le transforme în ținte ale proceselor de vrăjitorie. În Europa și în coloniile americane, femeile care dețineau proprietăți, își dezvoltau afaceri proprii sau practicau meserii tradițional masculine deveneau mai vulnerabile în fața acestor acuzații grave.
Văduva bogată și acuzațiile de vrăjitorie
Un caz relevant este cel al KATHERINE HARRISON, o văduvă din Connecticut. După moartea soțului, a devenit cea mai înstărită femeie din WETHERSFIELD. În loc să se recăsătorească, și-a administrat singură ferma, a crescut animale, a produs bere, a filat lână și s-a ocupat de apicultură. Era cunoscută pentru inteligența, determinarea și spiritul său vocal, practicând inclusiv astrologia.
În 1668, HARRISON a fost acuzată de vrăjitorie. Printre acuzații se numărau divinația, vindecarea și utilizarea puterilor supranaturale pentru a-și spori profiturile și pentru a afecta afacerile vecinilor. Unii bărbați au susținut că le-a „fermecat” afacerile, un croitor afirmând că din cauza ei a cusut greșit mânecile unei haine de șapte ori la rând.
În ciuda probelor slabe, HARRISON a fost condamnată. Magistratul i-a cruțat viața, dar a alungat-o din oraș. Acest caz exemplifică un tipar identificat de istoricul american CAROL F. KARLSEN: femeile care moșteneau proprietăți, într-o societate unde averea era destinată bărbaților, erau disproporționat de des acuzate de vrăjitorie.
Vindecătoarele, între respect și stigmatizare
Fenomenul nu s-a limitat la America. Un studiu realizat de cercetătoarea PHILIPPA CARTER indică faptul că, în Europa secolelor XVI și XVII, femeile care activau în domenii precum medicina, producția alimentară, creșterea animalelor sau industria lactatelor aveau un risc crescut de a fi acuzate de vrăjitorie.
Vindecătoarele erau în mod special vulnerabile. Femeile care foloseau plante medicinale, asistau la nașteri sau tratau răni erau adesea respectate în comunitățile lor. Totuși, instituțiile religioase și academice au început să le prezinte ca practicante ale magiei. Deja în 1325, PAPA IOAN al XXII-lea avertiza asupra femeilor care practicau medicina fără o educație formală.
Cazul lui AGNES SAMPSON, o vindecătoare scoțiană executată în urma proceselor de vrăjitorie din NORTH BERWICK, demonstrează cât de periculoasă putea deveni această stigmatizare. Peste jumătate dintre acuzațiile aduse împotriva ei vizau activitatea sa de vindecătoare.
Astăzi, termenul de „vrăjitoare” a devenit un simbol al intuiției și independenței feminine, de la tarot la astrologie. Totuși, eticheta păstrează încă ideea că, de-a lungul secolelor, a fost folosită pentru a sancționa femeile care dobândeau autonomie, autoritate și putere economică.
Sursa: Descopera
