Familia lui Vadym Kolesnik a putut asista la Olimpiadă după patru ani de război în Ucraina
La Milano, patru ani de la începerea războiului în Ucraina, figura patinajului artistic american, Vadym Kolesnik, a zburat pe gheață și în inima publicului, având alături doi membri ai familiei sale. Duminica aceasta a fost o zi emblematică pentru Kolesnik, care, cu ajutorul campaniei sale de crowdfunding, a reușit să strângă fonduri suficiente pentru a-și aduce mama, Snezhana Kolesnik, și mătușa, Irina Kobchenko, din Ucraina în Italia. „Sunt atât de recunoscător”, a subliniat Kolesnik după o sesiune de antrenament. „Fără ajutorul tuturor, nu ar fi putut să fie aici.”
Desigur, acest moment de bucurie vine în contextul unor evenimente îngrozitoare. Cu o zi înainte de performanța sa, Rusia a lansat un atac masiv, angajând sute de drone și 32 de rachete balistice, intensificând astfel teroarea ce afectează, zi de zi, poporul ucrainean. Prin urmare, spectacolul de la Olimpiada de la Milano nu este doar o competiție sportivă pentru Kolesnik, ci și o manifestare a determinării și a spiritului uman în fața adversității.
O viață marcată de război
De la venirea sa în SUA în 2016, Kolesnik a trecut printr-o suită de provocări. După o întoarcere temporară în Ucraina, a fost refuzat la reîntoarcere și a încercat să-și construiască o carieră de succes în patinaj, de multe ori singur. Părinții săi au rămas în Ucraina, cu tatăl său, Igor, ocupat cu afacerea de familie, distrusă în urma bombardamentelor, și cu fratele său, Igor, care a ales să se alăture armatei ucrainene în urma invaziei din 2022.
„A fost o viață grea pentru familia mea”, a declarat Kolesnik. „Dar am învățat să separ ce se întâmplă în Ucraina de viata mea ca sportiv.” Cu ajutorul sportului, el a găsit o modalitate de a-și gestiona emoțiile intense generate de conflictul din țara sa natală.
Responsabilitatea unui artist al ghibirii
Când vine vorba de sportivele din Rusia care participă la Jocurile Olimpice, Kolesnik nu ezită să-și exprime opinia. „Pentru mine, ei reprezintă o țară teroristă. Fac asta zi de zi, ucigându-i pe ucraineni”, a afirmat acesta. Cu toate că mai mulți sportivi ruși au fost admiși în competiție sub steag neutru, Kolesnik consideră că aceștia nu ar trebui să aibă un loc pe scena artistică a jocurilor, „până când războiul nu se va încheia”.
Emoțiile sale intensificate sunt sprijinite de partenera sa de patinaj, Emilea Zingas, care recunoaște că povara acestui război este mereu prezentă. „Este un sentiment greu și complex. Fiecare zi, Vadym primește mesaje sau videoclipuri despre prietenii săi care s-au rănit sau chiar au murit”, a spus Zingas. Aceasta adaugă că patinajul devine un refugiu pentru Kolesnik, o modalitate de a evada dintr-o realitate sumbră, dar totodată plină de responsabilitate.
Familia ca suport moral și emoțional
Deși Kolesnik a reușit să aducă două membre ale familiei sale în Italia, mama sa rămâne în Michigan. Aceasta a fost nevoită să renunțe la călătorie din motive legale, iar Kolesnik suportă această absenteism cu un amestec de mândrie și tristețe. „Sunt foarte mândri de mine, în special tatăl meu”, a spus Kolesnik. „Mama nu a fost întotdeauna susținătoare, dar tatăl meu m-a încurajat mereu să-mi urmez visurile.”
În acest moment crucial, Kolesnik nu doar că își reprezintă țara pe cea mai mare scenă a patinajului artistic, ci și întreaga națiune ucraineană, devenind un simbol al speranței și al curajului. Cu fiecare piruetă, el își îndreaptă gândurile către familiei sale și la durerea, dar și la forța ce îi unește.
În fața audienței milaneze, visurile și misiunea sa devin evidente, uneori într-un dans de gheață, alteori într-o luptă tăcută, dar mereu plină de semnificație.
