Președintele interimar al PSD Sector 4 solicită public eliminarea numelui său dintr-o investigație, invocând motive de prejudiciu reputațional și protecție a vieții private. Într-un demers fără precedent în cele trei decenii de jurnalism, Alexandru Hazem Kansou, o figură politică extrem de influentă, a cerut redacției să ascundă identitatea sa dintr-un articol care menționează clar veniturile sale și legăturile sale cu diverse instituții publice.
Reacție incomprehensibilă și argumente controversate
Kansou, care ocupă poziții de weight în administrația locală din Sectorul 4 și în Consiliul General al Municipiului București, a trimis un mandatatar convențional pentru a solicita eliminarea numelui său din articol. Argumentul? Prezența numelui său îi produce un „prejudiciu reputațional” și reprezintă o „intruziune în viața sa privată”. Nu contestă datele prezentate în articol, însă insistă ca numele să îi fie ocultat pe motiv că nu are cazier judiciar, invocând astfel un standard exagerat pentru o persoană publică.
Această poziție stârnește confuzie și indignare, dat fiind faptul că Kansou este o figură extrem de vizibilă și influentă în peisajul politic local și național. El deține funcții de management în mai multe instituții și companii de stat, având, potrivit raportărilor publice, venituri de peste 65.000 de euro într-un singur an, venituri obținute din multiple sinecure și poziții în sectorul public. Cei mai mulți ar considera aceste informații de interes public, fiind date care contribuie la transparența deciziilor publice și la responsabilizarea aleșilor.
De ce insistă Kansou pe confidențialitate?
Președintele interimar al PSD Sector 4 susține că menționarea explicită a numelui său creează un prejudiciu real, continuu și disproporționat, fără a exista vreun condamnat penal sau procedură penală activă care să justifice această solicitare. În opinia sa și a reprezentantului său legal, presa ar trebui să dea numele complet doar dacă persoana are o condamnare penală, altfel, ar trebui să folosească doar inițiale sau să rețină identitatea.
Această abordare contrastează cu principiile fundamentale ale jurnalismului și ale transparenței în administrație. În lumea politică, unde numele, funcțiile și veniturile sunt, de regulă, date de interes public, solicitarea de a tăgădui identitatea devine una extrem de controversată. Mai ales pentru o figură care are o influență atât de mare asupra vieții bucureștenilor, ascunderea identității poate fi considerată o încercare de a evita responsabilitatea.
Riscul proceselor și mesajul pentru mass-media
Kansou avertizează că, în cazul în care redacția nu va da curs solicitării, va apela la instanță, fiind posibil să sesizeze Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal sau alte organisme competente. În același timp, el ia în calcul posibilitatea unor acțiuni legale, deși specialistii în drept consideră că astfel de cereri sunt, în general, altfel justificate doar în cazurile de viață privată sau pentru persoane fără influență politică și publică.
Jurnalistul cu experiență al publicației a înțeles în mod clar că este vorba despre o solicitare neobișnuită și adesea imposibil de onorat în condițiile legii. În plus, transmisunea publică a veniturilor și legăturilor politice ale lui Kansou nu reprezintă doar o chestiune de transparență, ci și un element de responsabilizare în fața cetățenilor, mai ales într-un context în care rapoartele financiare ale oficialilor sunt din ce în ce mai scrutinizate.
Poziția lui Kansou reamintește, însă, că încă există oficiali care consideră că expunerea identității lor reprezintă o amenințare la adresa statutului sau reputației, chiar dacă acestea sunt clar justificate prin transparență și interes public. În lumea politică, însă, această linie de demarcație între viața privată și cea publică devine tot mai fragilă, iar cazul de față poate derula până în cele din urmă la o confirmare a faptului că liderii politici trebuie să acceptă un nivel mai ridicat de critică și transparentă.
Până la această oră, redacția buletinului și experții juridici rămân ferm pe poziție, considerând că dreptul publicului de a cunoaște cine ia decizii pentru el prevalează în fața solicitărilor de cenzură sau protecție excesivă a identității. Între timp, cazul Kansou devine un exemplu de nișă în peisajul decidenților locali, iar tensiunile între transparență și intimitate continuă să se amplifice, dar fără a putea fi convincător eliminat în totalitate în lumina valorilor democratice.
