Gură de oxigen sau birocrație fără finalitate? De peste patru ani, raportările Curții de Conturi a României relevă o situație alarmantă în gestionarea banului public, mai precis în domeniul companiilor de stat și al autorităților locale. În acest interval, instituția condusă de Mihai Busuioc, actual judecător la Curtea Constituțională, a identificat un prejudiciu de 6,8 miliarde de lei, însă eforturile de recuperare se rezumă la doar șase milioane. Acest raport reflectă nu doar ineficiența sistemului, ci și un deficit grav în urmărirea penală și sancționarea neregulilor.
O gaură de aproape 7 miliarde de lei în bugetele publice
Statistica este cât se poate de clară: în perioada 2018-2024, controalele efectuate de Curtea de Conturi arată o deteriorare semnificativă a gestionării financiare a banii publici. Deși s-au trimis peste 500 de sesizări penale către parchete, efectul practic este aproape nul. La nivelul verificărilor, doar o zecime din aceste sesizări au fost judiciare și nici acolo nu s-a concretizat o recuperare notabilă, ci mai degrabă un eșec administrativ.
Potrivit auditorilor, sistemul de control a devenit mai mult un mecanism birocratic, o formalitate cu rezultate aproape inexistente. În realitate, marea majoritate a sesizărilor au fost clasate sau ignorate, iar procesele penale derulate în acest context sunt extrem de rare și au rezultate insuficiente pentru a combate corupția sau neregulile.
Dosare pierde și dispărute: de la 529 la 12 în fața justiției
Situația devine și mai alarmantă atunci când analizăm stadiul dosarelor penale. În prezent, doar 12 dintre acestea au ajuns pe rolul instanțelor, în timp ce alte 170 se află încă în faza de urmărire penală, fără perspective clare de final. În plus, aproape 50 de cazuri s-au pierdut complet în labirintul administrativ al instituțiilor implicate.
Expertiza arată că nu numai că nu s-au recuperat sumele prejudiciate, ci și că multe sesizări nu au fost gestionate corespunzător, ajungând chiar să dispară, ceea ce ridică semne de întrebare asupra transparenței și eficienteței sistemului de control.
Sectorul 1, un caz emblematic al disfuncționalității
Unul dintre cele mai elocvente exemple este reprezentat de dispariția a 3,3 miliarde de lei de la Societatea de Administrare a Participațiilor Statului în Energie (SAPE), în urma unor controale din anii 2012 și 2013. Cererile formulate de Curtea de Conturi, în 2021, către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, pentru a fi continuate, au avut un răspuns sec: cele două dosare legate de acest caz nu mai există în evidențele instanțelor.
Ce e și mai grav, reprezentanții Parchetului au declarat inițial că nu au găsit aceste dosare, iar Curtea de Conturi a refuzat să ofere rapoartele de control care stau la baza sesizărilor, amplificând suspiciunea unui sistem în care multe fapte rămân nerezolvate, sau chiar ascunse. Cazul subliniază fragilitatea mecanismului de urmare a faptelor de corupție și a fraudei în sectorul public.
O perspectivă îngrijorătoare, dar cu șanse de reformare
Pe fondul acestor dezvăluiri, rămâne clar că România are nevoie de o reformare profundă a sistemului de control și urmărire penală a neregulilor din sectorul public. În timp ce Curtea de Conturi continuă să atragă atenția asupra gravității situației, autoritățile trebuie să își asume responsabilitatea pentru eficientizarea actului de justiție și prevenirea fraudei.
Deocamdată, caderea în apatie sau minciuna administrativă pare să fie câștigătoarea, însă evoluțiile recente și presiunile publice ar putea impulsa, în cele din urmă, schimbări semnificative. Speranța revine în îmbunătățirea mecanismelor de transparență și implementarea unor măsuri stricte pentru recuperarea prejudiciilor și prevenirea situațiilor similare în viitor.
