O echipă de cercetători a obținut imagini detaliate despre modul în care permafrostul arctic se dezgheață, arătând cum crește cantitatea de apă din râuri și cantitățile de carbon transportate de acestea. Studiul, condus de Michael Rawlins de la Universitatea din Massachusetts Amherst, aduce în prim-plan efectele încălzirii globale asupra regiunii arctice.
nn
Cercetarea s-a concentrat pe o zonă din North Slope, Alaska, unde sute de râuri și pârâuri se varsă în Marea Beaufort. Folosind date modelate pe o perioadă de 44 de ani, oamenii de știință au observat o creștere rapidă a scurgerilor de apă, o cantitate mai mare de carbon transportată de râuri și o extindere a sezonului de dezgheț.
Creșterea scurgerilor și a transportului de carbon
Râurile arctice au o influență semnificativă asupra planetei, contribuind cu aproximativ 11% din apa râurilor lumii într-un ocean care deține doar 1% din volumul oceanic global. Topirea zăpezii este principalul factor, dar dezghețarea permafrostului devine tot mai importantă pe măsură ce clima se încălzește. Stratul activ al solului se adâncește, permițând unei cantități mai mari de apă subterană să curgă spre râuri.
nn
Acest strat activ conține materie organică înghețată de mii de ani. Pe măsură ce se dezgheață, aceasta este eliberată sub formă de carbon organic dizolvat (DOC). În fiecare an, peste 275 de milioane de tone de carbon sunt transformate în dioxid de carbon, amplificând schimbările climatice. Din cauza măsurătorilor directe limitate în nordul Alaska, cercetătorul Rawlins a dezvoltat „Modelul Bilanțului Apei în Permafrost” pe o perioadă de 25 de ani.
nn
„Acest nou studiu este prima dată când cineva a surprins o zonă atât de largă a Arcticii la scara de un kilometru și pe o perioadă atât de lungă: modelul nostru simulează fluxurile zilnice ale râurilor și exporturile de coastă timp de 44 de ani, din 1980 până în 2023”, a spus Rawlins.
Prelungirea sezonului de dezgheț și impactul asupra ecosistemelor
Cercetătorii au descoperit că cea mai mare creștere a exportului de carbon are loc în nord-vestul Alaska, unde s-a acumulat mult mai mult carbon din materie aflată în descompunere. În schimb, zonele muntoase din est au un sol mai stâncos și nisipos, mobilizând mult mai puțin carbon. O constatare importantă este prelungirea sezonului de dezgheț până în septembrie și chiar octombrie.
nn
Aceste schimbări au potențialul de a afecta salinitatea, ciclurile nutrienților și rețelele trofice din Marea Beaufort. „Cât de mult DOC își găsește drumul spre ocean prin râuri și pârâuri este o parte a ciclului carbonului despre care nu știm multe”, a concluzionat Rawlins. „Avem nevoie cu disperare de mai multe studii privind legătura dintre uscat și ocean dacă vrem să înțelegem pe deplin problema încălzirii globale.”
nn
Studiul oferă o perspectivă detaliată asupra efectelor schimbărilor climatice în Arctica, evidențiind necesitatea urgentă de a înțelege mai bine modul în care aceste schimbări afectează ecosistemele și contribuie la accelerarea încălzirii globale.
