Astronauții misiunii ARTEMIS 2 vor explora o regiune lunară încă necunoscută direct de om, stârnind un val de curiozitate despre „partea îndepărtată” a Lunii. Deși mulți o numesc „partea întunecată”, realitatea este mai complexă, iar diferențele dintre fețele Lunii sunt semnificative.
De ce nu vedem cealaltă față a Lunii
Luna prezintă mereu aceeași față Pământului, un fenomen numit blocaj mareic. Aceasta înseamnă că perioada de rotație a Lunii în jurul propriei axe este, practic, aceeași cu perioada sa orbitală în jurul Pământului, aproximativ 29 de zile. Orbita lunară nu este perfect circulară, ci ușor eliptică, ceea ce face ca, de fapt, să putem observa puțin peste 50% din suprafața sa.
Partea îndepărtată a Lunii a rămas mult timp un mister, accesibil observației directe abia odată cu trimiterea primelor nave spațiale. Această fațetă ascunsă dezvăluie un peisaj diferit, cu numeroase cratere și caracteristici geologice distincte, comparativ cu „mările” de bazalt prezente pe fața vizibilă.
Diferențe structurale și geologice
Studiile au demonstrat că interiorul Lunii nu este uniform. Fața vizibilă prezintă o activitate geologică mai intensă și este mai caldă în profunzime, comparativ cu partea îndepărtată. Doctorul RYAN Park, cercetător principal la NASA Jet Propulsion Laboratory, a explicat că aceste diferențe pot fi legate de istoria vulcanică a Lunii, explicând astfel aspectul distinct al celor două fețe.
Diferențele în topografie, grosimea scoarței și compoziția elementelor care generează căldură în interiorul Lunii sugerează variații semnificative și profunde. Astfel, Luna, în mișcarea sa de rotație în jurul Pământului, își schimbă poziția față de Soare, experimentând cicluri de zi și noapte, similar cu planeta noastră. Durata nopții lunare este de peste 14 zile.
Când devine „întunecată” partea îndepărtată
Ceea ce este important de reținut este că „partea întunecată” a Lunii nu este permanentă. Când Luna este plină, fața îndepărtată este cea care nu primește lumină directă de la Soare. În timpul fazei de Lună Nouă, când satelitul natural se află între Pământ și Soare, fața vizibilă este cea care se află temporal în întuneric.
Misiunea ARTEMIS 2, ce va include echipaj uman, promite o perspectivă nouă asupra acestor regiuni lunare, oferind oportunitatea de a explora și de a înțelege mai bine caracteristicile geologice unice ale părții îndepărtate.
