Scandalul legat de abatoarele de câini, precum cele din Suraia și Uzunu, a scoasă la lumină o serie de probleme legate de gestionarea câinilor fără stăpân în România, precum și mecanismele care permit externalizarea serviciilor către operatori privați, fără controale eficiente din partea autorităților locale. Recent, buletin de București a dezvăluit că șapte primării din Ilfov au virat fonduri către adăpostul „Arca lui Noe”, din Suraia, pentru a scăpa de câinii capturați, fără a avea o verificare reală asupra modului în care aceștia sunt tratați sau dacă serviciile respective respectă legislația.
Un sistem vulnerabil în fața crizei animalelor fără stăpân
Consultată de buletin de București, Cătălina Trănescu, director al Autorității pentru Supravegherea și Protecția Animalelor, a explicat că problema nu ține de lipsa unei legi, ci de modul în care aceasta este aplicată și controlată. Ea a subliniat că fără verificări riguroase și constante în teren, sistemul devine ușor de exploatat. În cazul adăpostului „Arca lui Noe” din Suraia, imaginile cu tratamente violente aplicate câinilor au adus în discuție riscul ca astfel de situații să fie posibile din cauza lipsei controlului.
Dezvăluirile buletin de București arată că aceste contracte încheiate cu operatori privați nu asigură monitoringul necesar și, în multe cazuri, primăriile nu pot furniza date esențiale despre soarta animalelor, deși legea obligă autoritățile locale să monitorizeze aceste activități. Cazul Suraia a devenit un exemplu concret pentru modul în care externalizarea serviciilor, dacă nu este supravegheată corespunzător, poate genera abuzuri majore și chiar cruzimi.
Modul în care sunt gestionate câinii fără stăpân
Potrivit legislației în vigoare, fiecare unitate administrativ-teritorială are obligația de a organiza servicii pentru gestionarea câinilor fără stăpân, fie prin gestiune directă, fie prin delegare sau concesiune. Însă, cazul din Suraia ridică semne de întrebare asupra respectării acestor prevederi și asupra faptului dacă controalele și verificările sunt efectuate cu adevărat.
„Responsabilitatea este întotdeauna a autorității publice, indiferent cine execută serviciul. Dacă monitorizarea este slabă sau nu există, sistemul devine vulnerabil, iar abuzurile își fac loc”, a declarat Trănescu. În practică, contractele cu operatorii privați sunt tratate ca simple formalități, fără indicatori clar stabili de performanță, ceea ce permite derapaje grave. În plus, legea prevede că eutanasierea câinilor trebuie să fie făcută doar de către autorități și doar în condițiile legii. Totuși, realitatea arată că în multe cazuri, aceste decizii sunt luate în mod discreționar și uneori ilegal, de către operatorii privati, fără supraveghere strictă.
Eutanasierea la termen, o problemă de etică și legislație
Legea permite eutanasierea animalelor după 14 zile de la capturare dacă nu au fost adoptate sau revendicate, dar aceasta nu trebuie să fie o metodă predilectă sau fundamentală în gestionarea câinilor fără stăpân. În practică, însă, eutanasierea devine frecvent o soluție de atenuare a numărului de animale din adăposturi, mai ales în cazul celor gestionate privată.
„Eutanasierea nu este obligatorie prin lege, ci este permisă, conform OUG 155/2001. Este o măsură ce poate fi aplicată în anumite condiții, dar nu reprezintă o soluție în sine”, explică specialiști. În realitate, aceste decizii sunt deseori luate ca măsuri rapide, iar în adăposturile private, această practică devine aproape obișnuită, chiar dacă legea interzice astfel de acțiuni după termenele legale.
Costuri și abordări diferite în gestionarea animalelor
Costurile pentru gestionarea unui câine variază foarte mult. La ASPA București, gestionarea medie este de aproximativ 450 de lei pe lună, acoperind toate serviciile, de la microcipare și vaccinare, până la îngrijire și adopție. În schimb, firmele private pot ajunge să perceapă până la 2.000 de lei pentru un câine, dar suma acoperă, de regulă, capturarea și eliminarea animalului, nu și reintegrarea sau salvarea lor.
Această diferență reflectă și viziunile diferite asupra managementului câinilor: în sistemul public, accentul se pune pe salvarea și promovarea adopției, în timp ce în privat, se preferă adesea soluțiile rapide și eliminarea animalelor.
Modelul actual, criticat pentru nereușita de a reduce populația de câini de pe stradă, se bazează, în mare parte, pe eutanasie și capturare, mai degrabă decât pe prevenție și educație. În 2025, de exemplu, în adăposturile ASPA au fost internați 2.497 de câini, iar din cei adoptați, doar 2.047 au fost plasați în familii, în timp ce 238 au fost revendicați de proprietari și doar patru au murit din cauze medicale.
Târgurile de adopție și diversitatea soluțiilor
ASPA organizează frecvent târguri de adopții, care au crescut semnificativ în popularitate și impact. În 2025, aproximativ 10 câini au fost adoptați în medie la fiecare eveniment. În alte epoci, adopțiile erau aproape inexistente sau realizate de cetățeni din afara țării.
Eforturile de informare și promovare a adopției au contribuit la schimbarea mentalității și la creșterea numărului total de adopții. Totodată, inițiativele de responsabilizare a proprietarilor prin campanii de sterilizare și microcipare gratuite sunt un pas spre o management mai sustenabil.
De asemenea, diferențele majore între costurile și abordările publice și private ilustrează faptul că doar investiția în prevenție și în educație poate duce la reducerea reală a câinilor fără stăpân pe străzi. La ultimele cifre disponibile, în 2025, în adăposturile ASPA au fost adoptați peste 2.000 de câini, iar în același interval, doar patru au fost eutanasiați pentru motive medicale.
