Rapoarte devastatoare ale UNICEF evidențiază situația critică a educației digitale și literare în rândul copiilor din România
Situația educației în România a ajuns, din nou, în centrul atenției, după publicarea a două rapoarte naționale realizate de UNICEF în colaborare cu parteneri locali, precum compania de testare educațională BRIO. Documentele relevă un tablou alarmant: doar 0,2% dintre elevi au rezultate considerate înalte în competențe digitale, în timp ce aproape jumătate dintre cei evaluați, adică 43%, se află sub nivelul de literație științifică acceptabil. Aceste cifre pun în lumină o problemă veche, dar care a devenit tot mai gravă în ultimii ani, acutizată de criza pandemică și de schimbările semnificative în modul în care sunt transmise cunoștințele.
Criza competențelor digitale și a alfabetizației științifice
Rezultatele acestor studii sunt cu atât mai îngrijorătoare, cu cât pandemia de COVID-19 a evidențiat drastic lipsa de pregătire a tinerilor pentru mediul digital în care trăiesc. Într-o societate în plină digitalizare, absența competențelor digitale de bază limitează oportunitățile de angajare, participarea civică și accesul la informație. “Numai 0,2% dintre elevi pot fi considerați înalt pregătiți în domeniul digital. Este o situație care ne arată cât de mult mai avem de făcut pentru a-i echipa pe tineri pentru viața modernă”, explică expertul în educație, profesorul Daniel David, coordonator al unora dintre cele mai importante cercetări în domeniu.
Pe lângă această vulnerabilitate, problemele legate de literația științifică sunt deosebit de flagrantă. Într-o lume în care informația științifică devine tot mai complexă, abilitatea elevilor de a înțelege și procesa date științifice rămâne sub nivelul necesar pentru o societate responsabilă și informată. Așadar, aceste cifre nu sunt doar statistici, ci indicii clare ale faptului că sistemul educațional românesc trebuie reformulat în profunzime.
**Impactul asupra societății și a viitorului”
Analistul educației, Daniel David, atrage atenția că deficitele identificate nu afectează doar performanțele individuale ale elevilor, ci pun în pericol însăși funcționarea societății civile. “Aceste disfuncții afectează societatea în esența ei, pentru că o populație lipsită de competențe digitale și științifice solide devine vulnerabilă în fața dezinformării, manipularii și excluziunii sociale”, afirmă el. În condițiile în care multiple domenii, de la sănătate până la management public, depind de interpretarea corectă a datelor și de utilizarea tehnologiilor digitale, criza educației în aceste direcții devine o problemă de securitate națională.
Contextul global și evoluțiile rapide din domeniul tehnologiei adaugă o lupte dureroase pentru recuperare. În timp ce alte state investesc masiv în educație digitală și dezinhiba programe de instruire pentru formarea unor competențe de bază, România pare să fie în urmă, cu soluții sporadice și măsuri insuficiente pentru a combate acest dezastru. Autoritățile trebuie să ia în serios aceste provocări și să implementeze strategiile necesare pentru a inversa tendința, dacă doresc să nu rămână în urmă într-o societate globalizată.
Într-un peisaj educațional atât de fragil, eforturile trebuie să fie concertate, de la schimbări în curricula școlară și formarea cadrelor didactice, până la crearea de programe de sprijin pentru elevii care întâmpină dificultăți. Esențial este ca aceste probleme să fie adresate urgent, înainte ca diferențele să devină ireversibile și să lase în urmă o generație de tineri nepregătiți pentru provocările viitorului.
În condițiile în care ultimele concluzii indică un deficit major de competențe care să le asigure tinerilor o tranziție reușită către maturitate, autoritățile și comunitățile educaționale sunt acum puse în fața unei decizii critice. Să acționeze rapid pentru reducerea acestor discrepanțe, sau să suporte, pe termen lung, consecințele unui sistem neadaptat realităților actuale.
