Bucureștiul, în focul negocierilor: Cum a intrat România în Primul Război Mondial
În vara anului 1916, Bucureștiul era scena unor negocieri diplomatice intense, menite să asigure intrarea României în Primul Război Mondial de partea Aliaților. Contele de Saint-Aulaire, noul ambasador francez, a sosit cu o misiune clară: să finalizeze discuțiile cu prim-ministrul Ionel Brătianu. Aceste tratative s-au dovedit a fi extrem de dificile, marcate de tensiuni și reproșuri din ambele părți. Scopul principal al lui Brătianu era să obțină garanții politice și militare concrete pentru a angaja țara în conflict.
Replici acide și reproșuri între aliați
Ionel Brătianu nu s-a sfiit să adreseze critici dure aliaților francezi, britanici și ruși. El a subliniat greșelile strategice, dând ca exemplu permisiunea oferită crucișătoarelor germane Goeben și Breslau de a ancora la Constantinopol. Conform lui Brătianu, această decizie a schimbat echilibrul de putere în regiune. A facilitat intrarea Imperiului Otoman de partea Puterilor Centrale, punând în pericol Serbia, și a afectat șansele de a atrage Grecia și România în conflict. Prim-ministrul a reproșat aliaților și „anarhia” din interiorul alianței, menționând contradicțiile dintre francezi și britanici la Salonic. „Eu înțeleg (…) cât de greu este să fii unit la nivel interaliat, în comanda coaliției și în ansamblul fronturilor răspândite în toate pârțile Europei. Dar noi suntem bine plasați ca să constatăm că anarhia domnește la dumneavoastră pe același front, ieri la Dardanele, azi la Salonic unde, toată lumea știe, francezii și englezii nu se înțeleg.”, spunea Brătianu.
Atașatul militar, un obstacol în calea înțelegerii
Discuțiile aprinse au continuat, Brătianu aducând acuzații directe la adresa ambasadei franceze. Prim-ministrul a sugerat că „anarhia domnește chiar în propria dumneavoastră Legație”. A evidențiat obstrucțiile din partea atașatului militar francez, care nu ar fi comunicat suficient cu guvernul român și ar fi ignorat cererile de asistență militară. Saint-Aulaire a recunoscut, în memoriile sale, că nu a solicitat schimbarea atașatului militar, deși acesta părea să împiedice cooperarea. „Atașatul meu naval, comandantul de Belloy, care merita tot atâta încredere câtă neîncredere îmi inspira atașatul militar, mi-a spus, după ce i-am relatat convorbirea mea cu Brătianu: Foarte simplu: cu o misiune militară comandată de un general, atașatul nostru militar, până acum singurul reprezentant al Marelui Cartier General (francez, n.r.) în România, nu va mai fi decât un colonel ca toți ceilalți și va fi probabil chiar mai puțin bine văzut decât ceilalți, aleși de șeful misiunii. Și atunci, el face obstrucție.”, scria Saint-Aulaire.
Eforturi conjugate și rezultate finale
În ciuda dificultăților și a neînțelegerilor, eforturile diplomatice au continuat. Contele de Saint-Aulaire și Ionel Brătianu au reușit, în cele din urmă, să depășească obstacolele. Au semnat convenția politică și militară care a condus la intrarea României în Primul Război Mondial, la 27 august 1916, de partea Antantei.
