Corina Ungureanu: „Gimnastica nu mai e la fel. Investițiile sunt insuficiente”
Corina Ungureanu, fosta campioană mondială la gimnastică, a declarat sâmbătă, în cadrul emisiunii „În fața ta”, că situația gimnasticii din România s-a schimbat drastic în ultimele decenii. Potrivit acesteia, efortul, rezultatele și chiar vârsta la care sportivii își încep carierele au avut de suferit. Ungureanu a ajuns la concluzia că investițiile în sportul românesc nu sunt suficiente, mai ales la nivel local.
„Gimnastica nu mai e la fel nici ca efort, nici ca rezultate, nici ca vârstă. Principalul motiv este lipsa investițiilor în infrastructură, în antrenori, în cluburi”, a subliniat Ungureanu. Fosta sportivă, care a dedicat 34 de ani din viața sa gimnasticii, a explicat cum antrenorii români se confruntă cu o competiție acerbă, având în vedere că alte națiuni au evoluat semnificativ în materie de tehnică și metode de antrenament.
Memorii din timpul comunismului
Ungureanu a rememorat condițiile dificile în care se desfășurau antrenamentele pe vremea comunismului. „Bârnele erau rupte, din lemn. Antrenamentele se desfășurau în săli în care temperatura ajungea la 0-2 grade. Eram nevoiți să ne antrenăm cu mănuși și căciuli, iar aparatura era ruptă”, a povestit cu nostalgie. În ciuda acestor dificultăți, determinarea sa a fost consolidată de un singur vis: performanța.
„Făceam gimnastică de performanță pentru că nu aveai altă alternativă. Stăteai drept, erai soldățel. Mama nu mai avea timp să te asculte când venea acasă de la serviciu”, a dezvăluit ea. În acest context, Ungureanu a remarcat modelul de pregătire din țări precum China și Rusia, comparându-l cu dificultățile pe care gimnastele românce le întâmpină astăzi.
Problemele sistemului actual
Fosta mare sportivă a adus în discuție și fenomenul abuzurilor în gimnastica feminină, subliniind că mesele din sala de antrenament pot genera tensiuni între sportive și antrenori, în special dacă aceștia din urmă sunt bărbați. „Există o teamă să nu deranjezi antrenorul, dar și situații în care antrenorii depășesc limitele bunului-simț”, a explicat Ungureanu.
Aceasta a arătat că este esențial ca România să adopte un model de dezvoltare a sportului care să includă nu doar bani, ci și metode eficiente de gestionare a talentului, subliniind că „România investește destul de mulți bani în sport, dar nu unde trebuie, cel puțin la nivel local”.
Fostele glori ale gimnasticii românești se confruntă cu o realitate diferită față de cea în care s-au format. Unele dintre cele mai mari realizări din trecut au fost construite pe o abordare centralizată și disciplinată, iar Ungureanu consideră că e timpul ca România să regândească strategiile de investire în sport.
O discuție deschisă pe această temă ar putea reda sportului românesc strălucirea din anii de aur, însă va necesita o colaborare strânsă între autorități, antrenori și sportivi. Asemeni lui Ungureanu, multe voci din lumea sportului așteaptă ca România să renască în arena sportivă internațională, nu doar din amintiri, ci și printr-o reformă adecvată.
