Un nou comportament neobișnuit a fost descoperit în lumea furnicilor, cu un impact semnificativ asupra înțelegerii interacțiunilor sociale în cadrul speciilor de insecte. Cercetătorii au observat o relație inedită între două specii de furnici în deșerturile din SUA, unde furnicile mai mari par să ofere „servicii de curățenie” celor mai mici.
Furnicile din specia Pogonomyrmex se adună cu mandibulele larg deschise în fața cuiburilor furnicilor Dorymyrmex, mult mai mici. Însă, locuitorii acestor cuiburi nu sunt în pericol, ci, dimpotrivă, se urcă pe furnicile mai mari, le ling și „ciugulesc” suprafața corpului. Este primul caz cunoscut în care o specie de furnică „curăță” o altă specie mult mai mare.
Furnicile, „pești” curățători în miniatură
Fenomenul a fost observat de entomologul Mark Moffett, cercetător asociat la Smithsonian National Museum of Natural History. Acesta compară noua specie de furnică cu peștii marini mici, care curăță pielea moartă și paraziții de pe pești mai mari, uneori chiar de pe prădători precum rechinii. „Această nouă specie de furnică este echivalentul din lumea insectelor al peștilor curățători din ocean. Furnicile Pogonomyrmex, deși pot fi periculoase, le permit vizitatorilor să le curețe chiar și între mandibulele deschise”, a spus Moffett.
Moffett, specializat în studierea biologiei sociale a furnicilor și a altor animale, a descoperit acest comportament în timpul unei vizite la o stație de cercetare din Munții Chiricahua. Observația a început într-o dimineață, în timp ce își savura cafeaua. A remarcat furnici lucrătoare din specia Pogonomyrmex barbatus ieșind din cuiburi pentru a aduna semințe. A observat că unele exemplare roșiatice păreau nemișcate, lucru neobișnuit pentru aceste insecte active. Mărind imaginea, a descoperit că furnicile „înghețate” aveau pe ele furnici Dorymyrmex.
Ce beneficii aduc aceste interacțiuni?
Până în prezent, nu este clar ce beneficii obțin ambele specii din această relație. Moffett presupune că furnicile „curățători” consumă particule minuscule bogate în calorii, pe care le îndepărtează de pe corpul celor mari, posibil resturi provenite din semințele consumate de acestea. Interacțiunea le-ar putea aduce beneficii și furnicilor Pogonomyrmex. Moffett crede că furnicile mai mici pot ajunge în zone inaccesibile pentru cele mari.
Omul de știință a fotografiat numeroase interacțiuni, documentând pas cu pas acest comportament neobișnuit. Procesul începea atunci când furnica Pogonomyrmex se apropia de cuibul celeilalte și rămânea rigidă, ridicată pe picioare, cu mandibulele deschise. Durata interacțiunilor varia de la scurte perioade, sub 15 secunde, până la peste cinci minute. Moffett a observat că, uneori, până la cinci furnici Dorymyrmex se urcau simultan pe furnicile mai mari.
Pentru a clarifica avantajele, el sugerează cercetări viitoare pentru a verifica dacă acest comportament reduce infecțiile sau influențează microbiomul uneia dintre specii. Studiul a fost publicat în revista Ecology and Evolution.
