Noua profesie care alinã suferința: „doula a morții”
Conceptul de „doula a morții”, care însoțește persoanele aflate în faze terminale și familiile acestora, începe să apară și în România, deși este încă la început de drum și nu este reglementat. Această profesie vine din tradiția „doulelor” care sprijină femeile în timpul sarcinii și nașterii, oferind suport emoțional și practic. Rolul „doulei a morții” se extinde la aspecte emoționale, psihologice și organizatorice, completând îngrijirea medicală.
Un sprijin pentru ultimele clipe
„Doula a morții” ajută pacienții să își confrunte temerile, să își organizeze ultimele dorințe sau să planifice detalii legate de funeralii. Oferă sprijin familiilor în perioada de doliu, ocupându-se și de aspecte practice. Esența acestei profesii este prezența constantă și capacitatea de a asculta fără a judeca. În țări precum Statele Unite, Marea Britanie sau Canada, „death doula” este o profesie cunoscută, inclusiv integrată în sistemele medicale.
În Italia, profesia este încă la început și nu este clar reglementată. Activitatea poate fi exercitată în baza legislației privind profesiile nereglementate, dar lipsa unui cadru clar generează și scepticism. Specialiștii consideră că rolul acestor persoane poate fi important, mai ales pentru a combate izolarea în care ajung adesea bolnavii sau vârstnicii. Subiectul morții rămâne unul dificil și adesea evitat.
România: între voluntariat și îngrijiri paliative
În România, conceptul de „doula a morții” există, dar nu este recunoscut ca profesie distinctă. Rolul este preluat parțial de voluntari, consilieri în doliu sau specialiști din zona îngrijirilor paliative. Nu există o structură clară sau certificări standardizate. Deși sistemul medical oferă sprijin psihologic pacienților în faze terminale, abordarea este mai degrabă una clinică, iar componenta de însoțire personală și emoțională specifică acestui rol rămâne limitată. În lipsa unui cadru legal și pe fondul reticenței culturale față de discuțiile despre moarte, această activitate se află încă într-o fază incipientă.
Interesul pentru educația legată de finalul vieții este în creștere. Apariția unor asociații și programe de formare arată că domeniul începe să se organizeze, chiar dacă nu există încă un traseu standard pentru cei care vor să devină „doula a morții”.
