O echipă de astronomi din SUA a realizat una dintre cele mai detaliate analize de până acum asupra unei probe din asteroidul Bennu, dezvăluind noi detalii despre modul în care apa și materialele organice au interacționat în primele etape ale Sistemului Solar. Publicate în jurnalul PNAS, rezultatele arată că compoziția asteroidului este împărțită în trei domenii chimice distincte, iar cercetările sugerează că apa a circulat prin Bennu pe anumite căi restricționate, lăsând unele zone aproape intacte.
Analiza detaliată a probei de pe Bennu
În septembrie 2023, misiunea NASA OSIRIS-REx a adus pe Pământ cea de-a treia probă de material dintr-un asteroid, provenind de pe Bennu, un obiect de aproximativ 500 de metri, situat în apropierea Planetei. Această misiune a fost crucială pentru înțelegerea formării și evoluției asteroidului, având în vedere cât de bogat în carbon este.
Echipa condusă de Mehmet Yesiltas de la Universitatea Stony Brook a folosit tehnici analitice de ultimă generație pentru a investiga compoziția probei la o scară extrem de mică, de numai 20 nanometri. Astfel, cercetătorii au reușit să dezvăluie variații subtile în chimie, cu mult peste capacitatea analizelor convenționale.
Folosind spectroscopie în infraroșu și Raman, specialiștii au descoperit că materialul nu are o compoziție uniformă. În schimb, probele sunt segregate în trei regiuni distincte, cu foarte puține suprapuneri. Acestea includ zone bogate în hidrocarburi alifatici, zone încărcate cu carbonați și regiuni ce conțin molecule organice complexe, cu azot.
Implicații pentru înțelegerea formării asteroidului
Prezența materialelor organice și a compușilor de carbonat într-o astfel de distribuție indică faptul că apă a circulat prin asteroid, însă în moduri diferite, nu uniform. Materialele bogate în carbonați, de exemplu, conțin dovediri ale precipitației minerale din fluide cu apă, fapt ce sugerează că anumite zone au fost mai expuse la interacțiuni cu apa, în timp ce altele au rămas relativ uscate.
Distribuția compușilor cu azot și hidrocarburi indică, de asemenea, că anumite regiuni au fost supuse unor procese de alterare chimică mai intense, în timp ce alte zone au fost conservate mai bine. Aceste diferențe pot fi puse pe seama faptului că apa a avut un parcurs restrâns prin interiorul asteroidului, circulând pe canale limitate, și nu în întregul ansamblu al corpului asteroidului.
Un detaliu semnificativ îl reprezintă prezența compușilor cu organosulf, aproape exclusiv în zonele bogate în carbonați. Aceasta sugerează că mineralele carbonatice s-au precipitat din fluide bogate în apă, oferind indicii despre condițiile de formare ale asteroidului.
Relevanța pentru înțelegerea Sistemului Solar timpurii
Aceste descoperiri permit cercetătorilor să reconstituie mai bine fazele de formare ale asteroidului Bennu, precum și modul în care apa a interacționat cu materialele inițiale. Variabilitatea chimică, cu regiuni relativ uscate și altele cu interacțiuni extinse cu apa, indică faptul că procesul de formare a asteroidului a fost complex.
Implicațiile acestor analize depășesc nivelul asteroidului Bennu, oferind o perspectivă asupra modului în care s-au format și evoluat alte corpuri mici din Sistemul Solar. Comparată cu probele de pe asteroidul Ryugu, adus de misiunea japoneză Hayabusa2, analiza detaliată a probei din Bennu contribuie la dezvoltarea unei imagini mai complete despre originea și evoluția acestor corpuri.
Exact în 31 martie 2023, NASA va începe procesul de analiză a probelor extrase, urmând să furnizeze date concrete despre compoziția chimică și condițiile inițiale ale acestor structuri. Așa, cercetarea avansează spre înțelegerea proceselor care au modelat sistemul solar în primii milioane de ani.
