Zeci de mii de oameni din Sectorul 1 al Capitalei se mobilizează pentru a salva un simbol al comunității, în fața degradării continue a Bazei Sportive Cireșarii din zona Domenii–Grivița–Chibrit. Initiativa civică, susținută de aproape 1.000 de semnături în cadrul unei petiții online, solicită transferul bazei din atribuția Ministerului Educației în administrarea primăriei, precum și o intervenție urgentă pentru reabilitarea infrastructurii și refacerea spațiului verde afectat.
zguduitoare probleme de sănătate și siguranță în incinta bazei
Situația dezastruoasă a bazei sportive devine tot mai alarmantă, mai ales în contextul verificărilor făcute recent de autorități. În urma unei inspecții din 3 martie, s-a constatat că lucrările de reparație autorizate în 2025 nu au fost realizate în întregime. Au fost defrișați doar 24 din cei 72 de arbori propuși, iar alte intervenții, precum toaletarea și întreținerea arborilor, au fost complet nerealizate. În plus, au rămas nemodificate resturile de tăiere și cioate, iar alte exemplare de copaci de mare amploare au ajuns în stare de degradare, punând în pericol atât siguranța celor care practică sport în incintă, cât și a trecătorilor.
Autoritățile admit că termenul pentru finalizarea lucrărilor de întreținere era de doi ani, însă situația pe teren indică o întârziere semnificativă. Problemele de siguranță sunt evidente: arbori prăbușiți, ramuri rupte și resturi lemnoase rămase în urmă, stand martor unei lipse de întreținere și a unei gestionări dezastruoase a spațiului verde. În plus, spune documentul oficial, în interiorul bazei sunt arbori de mari dimensiuni, aflați în stare precară, care pot deveni riscuri reale dacă nu sunt tratați urgent.
Lupta pentru consolidarea și reabilitarea bazei sportive
Inițiativa civică și activiștii locali cer, în primul rând, transferul bazei în administrarea primăriei Sector 1, considerând că actuala situație împiedică orice efort de refacere. De mai mult timp, solicitările repetate către autorități de predare a acestei infrastructuri administrației locale au fost respinse, în ciuda promisiunilor de redeschidere sau reabilitare temporară.
Orașul pare blocat într-un cerc vicios, în care baza nu beneficiază de investiții importante, fiind în același timp incapabilă să se autosusțină. Comunitatea remarcă un tipar constant în relația autorităților cu acest spațiu, caracterizat de interes accentuat doar în perioade electorale, urmat de inactivitate prelungită. În acest timp, spațiul verde s-a redus semnificativ, cu copaci defrișați fără a fi recompensați, iar natura din jurul bazei a fost grav afectată.
Pentru a compensa degradarea, administrația s-a angajat să planteze 82 de noi arbori până în august 2027, însă comunitatea a propus un parteneriat cu fonduri private pentru replantare, fără a primi deocamdată un răspuns. În același timp, membrii ONG-urilor și părinți solicită oficialiilor o abordare transparentă și concretă, precum și un răspuns clar privind planurile de reabilitare.
Voci oficiale și trecutul bazei, o istorie încărcată de promisiuni neîmplinite
Cealaltă problemă majoră ține de lipsa unei legislații clare care să permită gestionarea adecvată a patrimoniului. Într-o scrisoare deschisă adresată prim-ministrului, asociația care susține această cauză a atras atenția că Baza Cireșarii nu a fost inclusă în Ordonanța de Urgență nr. 15/2026, ce vizează descentralizarea bazelor sportive. Motivul, explică oficialii, este acela că baza aparține Ministerului Educației, în timp ce normativul viza patrimoniul fostului Minister al Tineretului și Sportului, ceea ce a complicat intervențiile.
Baza pleacă de la o istorie complexă, ce începe în secolul al XIX-lea, când zona a fost un punct industrial și muncitoresc, cunoscut drept “Groapa lui Ouatu”. După ce, în 1947, această zonă a fost transformată în „Parcul Copilului”, ea a devenit un simbol al comunității, până când, în 1972, a fost preluată de Ministerul Educației, devenind o bază sportivă. De atunci, însă, decăderea a fost continuă: clădiri abandonate, investiții inexistente și un proces de degradare, accentuat de așa-numitele „reconversii imobiliare” propuse în trecut, dar niciodată implementate.
Miile de oameni din comunitate au fost mereu activi, inițiind petiții, sesizări și proteste, însă fără rezultate concrete. În ultimii ani s-au făcut tentative de redeschidere parțială, dar problemele fundamentale, precum siguranța și infrastructura, persistă. Totuși, ultimele inițiative de reîmpădurire și de parteneriate publice-privat continuă să arate că, în ciuda obstacolelor, comunitatea nu renunță la speranța de a reda bazei cultură și utilitate, în beneficiul generațiilor viitoare.
