Premierul Ilie Bolojan subliniază necesitatea ca medicii absolvenți ai facultăților de stat să rămână în România pentru o perioadă semnificativă după terminarea studiilor, pentru a contracara decalajele din sistemul de sănătate și pentru a asigura o distribuție mai echitabilă a medicilor în teritoriu. În contextul actual al sistemului medical românesc, aceste declarații dau un nou impuls dezbaterii despre mobilitatea medicilor și despre modalitățile de a combate deficitul de personal în zonele rurale și defavorizate.
### Retenția medicilor tineri, o prioritate națională
România se confruntă de mulți ani cu o emigrație masivă a medicilor către alte state europene, situație accentuată de condițiile de muncă și remunerațiile relativ scăzute comparativ cu țările din Vest. În ultimii ani, s-au făcut diverse tentative legislative și inițiative pentru a stimula rămânerea medicilor tineri, însă impactul a fost limitat. În acest context, declarațiile premierului Bolojan apar ca o chemare la responsabilitate și o tentativă de a găsi soluții concrete pentru a menține medicii în sistemul național de sănătate.
El a susținut că dacă medicii beneficiază de oportunități și condiții adecvate în România, precum salarii competitive, resurse moderne și posibilitatea de a-și exercita profesia în condiții civilizate, aceștia vor fi înclinați să-și prelungească șederea în țară. “Dacă beneficiezi, în țara noastră, de o…”, a declarat acesta, fără a menționa explicit măsurile concrete pe care le va susține, dar indicând o direcție clară în reformarea sistemului medical.
### Propunerea pentru obligativitatea stagiului în țară după absolvire
O inițiativă importantă anunțată de Bolojan privește obligativitatea medicilor ce finalizează facultatea de medicină de stat să lucreze în România pentru cel puțin câțiva ani după absolvire. Această măsură ar putea fi implementată printr-un sistem de stimulente sau prin condiții legale, cu scopul de a crește numărul de medici disponibili în cele mai deficitare zone: cele rurale și periferice.
Astfel, statul ar putea impune o formă de angajament pentru medicii tineri, care să asigure o prezență minimă în sistem, după terminarea studiilor. În același timp, această abordare urmărește reducerea disparității în accesul la servicii medicale, în special în zonele rurale, unde statisticile indică un deficit alarmant de personal medical. La rândul său, această măsură ar putea fi completată de proiecte guvernamentale de atragere și păstrare a medicilor în mediul rural, precum stimulente financiare, facilități de locuințe sau dezvoltarea infrastructurii medicale.
### Context și provocări în sistemul medical național
Problema distribuirii medicilor în spațiul rural a fost mereu o provocare pentru autorități. Potrivit datelor oficiale, majoritatea medicilor preferă să activeze în zonele urbane, unde găsesc condiții mai bune de muncă și oportunități de dezvoltare profesională. Această situație a dus la un dezechilibru accentuat între zonele urbane și cele rurale, impactând calitatea și accesul la servicii medicale în regiuni mai puțin dezvoltate.
În ultimii ani, campaniile de sensibilizare, bonusurile pentru prestarea serviciilor în zonele defavorizate sau facilitățile legislative nu au fost suficiente pentru a inversa tendința. Expertizei și resursele în domeniul sănătății le lipsește, adesea, continuitate și predictibilitate, ceea ce descurajează tinerii medici să se stabilească în aceste zone.
### Perspective și măsuri viitoare
Deși declarațiile premierului Bolojan sunt încă în stadiu de propuneri și discuții, ele răspund unei nevoi acute de a regândi politicile de resursă umană din sistemul de sănătate. În același timp, trebuie luate în calcul și alte soluții complementare, precum modernizarea infrastructurii, creșterea salariilor și dezvoltarea unor programe de susținere pe termen lung.
În lumina acestor propuneri, așteptările sunt ca autoritățile să devină mai decisive în implementarea unor măsuri concrete, astfel încât tinerii medici să perceapă rămânerea în țară ca pe o oportunitate, nu doar ca pe o obligație. Datorită acestor dezbateri, se conturează deja la nivel național un consens privind necesitatea unor reforme structurale, menite să stabilească un sistem medical funcțional, echitabil și sustenabil pentru viitor.
