Conform HotNews: Intervențiile hidrotehnice din Deltă au redistribuit apele Dunării
Intervențiile hidrotehnice realizate pe Dunăre, începând cu secolul al XIX-lea, au modificat semnificativ distribuția debitelor între brațele Deltei, reducând procentul de apă pe brațul Chilia de la aproximativ 60% la circa 40% în prezent, susține Adrian Stănică, directorul general al Institutului GeoEcoMar. Aceste modificări sunt explicate în contextul discuțiilor recente privind lucrările efectuate de Ucraina pe canalul Bâstroe, subiect ce a generat tensiuni diplomatice și speculații în spațiul public românesc.
Canalul Bâstroe, un subiect de controversă
Lucrările de dragare pe canalul ucrainean Bâstroe, care leagă Marea Neagră de brațul Chilia, au alimentat temerile privind o posibilă „furt” a apei Dunării și un impact negativ asupra Deltei. Autoritățile române au semnalat îngrijorări, însă verificările ulterioare au indicat că intervențiile ucrainene s-au limitat la lucrări de întreținere la capetele canalului. Cu toate acestea, în rândul populației a persistat frica unei posibile redirecționări a transportului naval pe Bâstroe și, în contextul debitului scăzut al Dunării, speculații privind scurgerea apelor spre acest canal.
Istoricul modificărilor debitelor pe brațele Dunării
Conform expertului Adrian Stănică, distribuția naturală a apelor Dunării la sfârșitul Războiului Crimeei, în 1856, arăta că brațul Chilia prelua peste două treimi din debit. Ulterior, prin proiectele Comisiunii Europene a Dunării, precum rectificarea meandrelor pentru navigația pe brațul Sulina, panta hidraulică a crescut pe acest braț, atrăgând mai multă apă în detrimentul Chiliei. Intervențiile ulterioare, inclusiv instalarea unui dig la Ceatal Izmail și rectificarea meandrelor pe brațul Sfântu Gheorghe în anii 1980, au contribuit la redistribuirea apelor spre brațele Sulina și Sfântu Gheorghe, precum și spre complexul Razelm-Sinoie. Această dinamică a dus la scăderea procentului de apă pe brațul Chilia la aproximativ 40%.
Redistribuirea apelor: o consecință a intervențiilor umane
Chiar dacă brațul Chilia primește acum mai puțină apă, el rămâne cel mai activ, explică Adrian Stănică. Cauzele sunt multiple și se referă la evoluția pe termen lung a debitelor și la capacitatea de transport a fluviului. Intervențiile hidrotehnice au modificat echilibrul natural, dar au lăsat brațul Chilia, pe unde se scurg în continuare sedimente și o cantitate semnificativă de apă, ca fiind cea mai activă zonă a deltei.
Directorul GeoEcoMar consideră speculațiile privind un impact semnificativ al dragajelor de pe canalul Bâstroe asupra deltei „puerile și contrare legilor fizicii”. Acesta subliniază că forța Dunării este masivă, iar dragajele necesită intervenții frecvente. Expertul menționează că situația de la Bala, unde brațul Dunării „fura” apă, a fost studiată de decenii, iar planuri de intervenție au existat, dar au rămas neimplementate.
Sursa: HotNews
