Conform Economistul.ro: Parlamentul României a adoptat definitiv, în ședința extraordinară din 6 august 2026, Legea privind Strategia Națională pentru Conservarea Biodiversității 2026-2030. Actul normativ, mult așteptat de sectorul agricol, deblochează o tranșă de aproximativ 972 de milioane de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și aduce o schimbare structurală prin integrarea protecției mediului în mecanismele de subvenționare a fermelor. Cu toate acestea, o analiză a textului final, coroborată cu Planul Național de Acțiune pentru Dezvoltarea Producției Ecologice, scoate la iveală discrepanțe între recunoașterea agriculturii ecologice ca soluție pentru biodiversitate și ambițiile naționale modeste comparativ cu cele europene.
Compromisul pesticidelor a stârnit dezbateri
Traseul legislativ al strategiei a fost unul presărat cu obstacole. Inițial aprobată de Guvern pe 23 iulie 2026, Hotărârea de Guvern a fost retrasă de la publicare pe 28 iulie 2026, Comisia Europeană solicitând un act cu putere de lege, mai stabil juridic. Transmis în regim de urgență prin comisii parlamentare, documentul a suferit modificări semnificative de vocabular, în principal sub presiunea lobby-ului agriculturii convenționale.
Forma inițială, aliniată la pactul european „De la fermă la furculiță”, prevedea o reducere matematică cu 50% a cantităților absolute de pesticide și fertilizanți sintetici folosiți de fermieri. În schimb, forma finală aprobată a transformat această țintă ambițioasă într-o obligație de „diminuare a riscurilor de poluare”. Din perspectiva asociației INTER-BIO și a organizației europene IFOAM Organics Europe, acest compromis semantic riscă să complice raportările viitoare către Bruxelles. Expertii subliniază că, fără o reducere fizică a substanțelor, măsurarea „riscului” devine problematică. Cea mai sigură cale de a scădea riscul chimic este extinderea suprafețelor ecologice certificate, unde utilizarea acestor inputuri este complet interzisă.
Ambiții modeste în fața țintelor europene
În timp ce strategia europeană „De la fermă la furculiță” își propune atingerea a 25% suprafețe agricole ecologice până în 2030, România se situează pe ultimele locuri în Uniunea Europeană. Datele recente indică doar aproximativ 5,7% din suprafața agricolă utilizată certificată ecologic. Planul Strategic Național al României își asumă o țintă modestă, sub 6% pentru anul 2030. Asociația INTER-BIO atrage atenția că, fără stimulente financiare clare, inclusiv din fondurile de biodiversitate, România riscă să rămână un simplu exportator de materie primă brută, ratând tranziția verde.
Costin Lianu, președintele INTER-BIO, subliniază: „România are șansa istorică de a folosi banii din PNRR nu doar pentru a bifa un jalon birocratic, ci pentru a deveni un lider regional în agroecologie. Aliniați la viziunea europeană a IFOAM, susținem cu fermitate că biodiversitatea nu se salvează lăsând pământul în pârloagă, ci sprijinind activ fermierii ecologici.”
Riscul structural: export de materie primă, import de hrană procesată
Planul Național de Acțiune identifică corect o problemă structurală a sectorului agricol românesc: peste 80% din producția ecologică internă este exportată ca materie primă brută, la prețuri scăzute, către piețele din Vestul Europei. În paralel, sectoarele cu valoare adăugată mare, precum legumele, fructele, lactatele și alimentele procesate bio, sunt aproape inexistente în rețelele comerciale autohtone.
Pentru ca noua Lege a Biodiversității să devină o oportunitate economică reală și nu doar o constrângere birocratică, creșterea suprafețelor ecologice trebuie dublată de măsuri concrete. Printre acestea se numără investiții în infrastructură logistică pentru colectare, sortare și ambalare, introducerea unor cote obligatorii de alimente ecologice în achizițiile publice și publicarea de date transparente privind suprafețele bio productive.INTER-BIO propune ca fondurile atrase prin PNRR și PAC să fie direcționate prioritar către fermierii ecologici certificați, oferind plăți compensatorii substanțiale. De asemenea, se solicită definirea clară în normele de aplicare a faptului că extinderea suprafețelor agricole ecologice reprezintă cel mai sigur indicator de reducere a riscului de poluare chimică. Un alt punct important vizează finanțarea creării de bănci regionale de semințe tradiționale și sprijinirea achiziției de material ecologic autohton de către fermieri.
Sursa: Economistul.ro
