Programul pilot de suport alimentar în școlile din România, implementat în perioada 2016 – 2023, necesită o revizuire profundă a obiectivelor sale, conform unui raport recent elaborat de Banca Mondială. Documentul, publicat pe site-ul Secretariatului General al Guvernului, analizează rezultatele și impactul măsurii, relevând atât succesele, cât și limitările acestui proiect care a vizat să reducă absenteismul și să îmbunătățească performanțele elevilor din zonele defavorizate.
Eficiența programului: între promisiuni și realitate
Inițiat pentru a aloca resurse directe elevilor din familie cu venituri reduse, programul a avut ca scop principal asigurarea unei alimentații sănătoase și crearea unui mediu de învățare mai propice pentru elevii din comunitățile considerate vulnerabile. În primii ani, rezultatele au fost încurajatoare, potrivit autorităților, care au evidențiat creșteri ale prezenței școlare și reducerea abandonului școlar.
Însă, raportul realizat de Banca Mondială indică faptul că impactul real al programului a fost mai limitat decât s-a anticipat. „Programul are nevoie de o revizuire aprofundată a obiectivelor pentru a fi eficient”, menționează concluziile documentului, care subliniază nevoia de a redefinească strategiile de implementare și de a stabili indicatori clari de măsurare a succesului. În plus, s-au observat discrepanțe semnificative între rezultatele așteptate și cele obținute, în special în zonele rurale și cele defavorizate.
Provocări în implementare și ajustări necesare
Unele dintre principalele probleme identificate în raport se referă la modul în care se selectează școlile și elevii beneficiari, precum și la consistența și sustenabilitatea fondurilor alocate. Mulți experți au atras atenția asupra faptului că, în absenta unei monitorizări riguroase și a unor criterii clare, programul riscă să devină o măsură temporară, fără a genera schimbări durabile. De asemenea, există preocupări legate de lipsa unui cadru clar de evaluare a impactului asupra comportamentului elevilor și asupra rezultatelor școlare.
Din această perspectivă, raportul recomandă o redefinire a obiectivelor, accentul fiind pus pe dezvoltarea unor mecanisme de monitorizare eficiente, precum și pe integrarea programului în strategiile locale de dezvoltare a educației și sănătății. „Este esențial să luăm în considerare și contextul socio-economic al fiecărei comunități pentru a adapta programul la nevoile reale ale elevilor”, adaugă experții.
Contextul național și perspectivele viitoare
De la lansarea inițială, programul a fost perceput ca o măsură de sprijin vitală pentru elevii din medii defavorizate, însă succesul său real a fost afectat de probleme de implementare, de infrastructură și de lipsa unui plan clar de sustenabilitate. În ultimii ani, dezbaterile din spațiul public și din cortele administrației au vizat reformarea schemei, astfel încât să devină o măsură cu impact pe termen lung, care să contribuie nu doar la alimentație, ci și la dezvoltarea unui climat școlar mai sănătos și mai incluziv.
În ultimele luni, autoritățile au anunțat că vor analiza recomandările Băncii Mondiale și vor iniția consultări cu specialiști, astfel încât să adapteze programul la noile realități. Rămâne de văzut dacă aceste măsuri vor fi suficiente pentru a transforma această inițiativă într-un adevărat pilon al politicilor sociale și educaționale din România, având în vedere complexitatea și diversitatea provocărilor cu care se confruntă sistemul de învățământ românesc.
În actualul context, sprijinul pentru elevi trebuie să depășească strictul aspect alimentar, incluzând programe de dezvoltare psiho-socială, de promovare a alimentației sănătoase și de reducere a inegalităților. Este o provocare care necesită viziune strategică și angajament pe termen lung din partea autorităților și a comunităților locale, pentru ca elevii din cele mai vulnerabile zone să poată avea o șansă reală la un viitor mai bun.
