Australia a acordat viză umanitară pentru cinci jucătoare din echipa națională de fotbal feminin a Iranului, după ce acestea au solicitat azil în Australia. Gestul vine într-un context tensionat, în care aceste sportive s-au temut pentru siguranța lor după refuzul de a cânta imnul național al Iranului în timpul Cupei Asiei și după ce au ales să fugă din cantonament pentru a scăpa de persecuție. Decizia autorităților australiene a stârnit reacții internaționale, fiind percepută ca un act de solidaritate față de femeile care au riscat mult pentru libertate și drepturi fundamentale.
Reacția autorităților: „Sunt în siguranță aici și aici trebuie să se simtă ca acasă”
Prim-ministrul australian, Anthony Albanese, a confirmat oficial decizia la Canberra, afirmând că cele cinci jucătoare „sunt în siguranță aici și trebuie să se simtă ca acasă”. Albanese a precizat că poliția australiană a intervenit marți seara pentru a le scoate pe sportive din hotelul unde erau cazate, fiind apoi mutate într-un loc sigur, departe de supravegherea oficialilor iranieni. Ministrul de interne, Tony Burke, a explicat că echipa a fost ajutată să-și găsească refugiu și că alte membre ale lotului sunt binevenite să rămână în Australia dacă doresc.
Burke a subliniat că refuzul de a cânta imnul a declanșat incidentul, însă totodată a reiterat sprijinul guvernului pentru sportivii iranieni care doresc să rămână în siguranță. „Chiar dacă oferta continuă să existe pentru alte membre, nu toate vor decide să profite de această oportunitate,” a explicat oficialul australian.
Konfliktul internațional și reacția fostului președinte american
Situația a atras atenția și a stârnit reacții din partea liderilor mondiali. Fostul președinte american, Donald Trump, a fost unul dintre cei mai vocali susținători ai protejării jucătoarelor. Într-o postare pe rețelele sociale, el a avertizat că jucătoarele iraniene riscă să fie supuse represaliilor grave dacă se întorc în Iran, inclusiv chiar riscul de deces. Cu toate acestea, după o discuție telefonică cu premierul Albanese, Trump a lăudat gestionarea situației de către Australia și a recunoscut eforturile guvernului de a proteja sportivii.
Albanese a menționat că a avut o convorbire cu Trump înainte de miezul nopții, în timpul căreia au discutat despre sprijinul acordat celor cinci sportivi. „Le-am transmis că acțiunile noastre au fost rapide și ferme, iar aceste fete primesc acum protecție deplină,” a spus liderul australian.
Protestul și refuzul de a cânta imnul
Inițial, gestul de curaj al echipei iraniene de a refuza să cânte imnul național a stârnit critici dure din partea media de stat din Iran. Comentatorii iranieni au catalogat acțiunea drept „trădare” și au calificat tăcerea jucătoarelor drept „dezonoare națională”. În ciuda acestor presiuni, Iranul a decis să continue turneul, dar în condiții tensionate, după ce echipa a fost filmată cântând imnul înainte de meciul împotriva Australiei, semn că oficialii de la Teheran au exercitat presiuni suplimentare.
Reacția internațională a fost una de susținere pentru sportivii iranieni, cu alte țări și organizații care au condamnat represiunea și au cerut protecție pentru aceștia.
Pericolul real pentru sportive în Iran
Refugiațele iraniene, inclusiv cele care au ales să rămână în Australia, și-au exprimat temerile legate de consecințele unei întoarceri forțate acasă. Un oficial din domeniul migrației a explicat că cele cinci jucătoare s-au temut pentru siguranța lor și a familiilor din Iran, potrivit ABC News. „Se confruntă cu riscul de arestare, posibile torturi sau alte forme de persecutare dacă recunoscute de autorități,” a spus oficialul.
Imaginile televiziunilor au arătat cum jucătoarele au părăsit hotelul și au fost escortate către aeroport, indicând o schimbare rapidă în situația lor. În același timp, alte membre ale echipei iraniene de fotbal au considerat că ar putea rămâne în Australia, unde au mai fost acordate alte forme de protecție în trecut.
Această situație, generate de curajul unei echipe aflate într-un context politic tensionat, a atras atât admirație pentru gestul lor de protest, cât și îngrijorare pentru riscurile la care se expun. Pe măsură ce deciziile guvernelor și ale sportivelor se maturează, ecoul acțiunilor lor rămâne, pentru moment, în sfera solidarității internaționale față de drepturile fundamentale.
