România intenționează să limiteze accesul străinilor la terenurile sale agricole, în încercarea de a contracara fenomenul de terenuri controlate de investitori externi, care a devenit o problemă majoră pentru securitatea alimentară și economia țării. În contextul în care aproximativ 40% din suprafața agricolă a țării – echivalentul a aproximativ patru milioane de hectare – este deținută, direct sau prin firme, de persoane și companii cu acționariat străin, autoritățile caută soluții pentru reglementarea acestui aspect.
Propunerea legislativă, inițiată de deputatul Lucian Mușat din partea AUR, urmărește să limiteze drastic achizițiile de teren agricol de către cetățenii străini și societățile cu capital external. În sprijinul acestei ambiții, documentul evidențiază impactul diferențelor economice și sociale între cetățenii români și investitorii vest-europeni, precum și presiunea crescută asupra prețurilor terenurilor agricole din cauza acestei diferențe de putere economică. Mușat susține că, din cauza acestor dezechilibre, fermierii români și investitorii locali se confruntă cu o presiune tot mai acută asupra prețurilor de achiziție, ceea ce fragilizează economia agricolă autohtonă.
„Venim cu această lege pe care am inițiat-o cu intenția de a diminua din răul deja făcut, prin impunerea unor limite și condiții pentru achiziția de teren agricol în România,” explica deputatul AUR. În viziunea sa, legislația trebuie să protejeze interesele românilor și ale fermierilor, având în vedere că terenurile agricole reprezintă o resursă națională crucială pentru securitatea alimentară și identitatea rurală.
Noile reglementări propun restricții clare pentru achizițiile de teren agricol. În cazul cetățenilor străini, limita va fi de maximum 10 hectare, în timp ce societățile cu capital majoritar străin sau cele românești cu participare străină de peste 50% vor putea cumpăra maximum 30 de hectare. De asemenea, în cazul firmelor românești cu majoritate de acțiuni deținute de cetățeni români și unde există o declarație de beneficiar real, limitele vor fi ridicate, pentru a asigura o anumită flexibilitate în funcție de contextul industrial și social.
„Nu ne vindem glia, nu trebuie să rămână doar un slogan, ci o realitate. Avem soluțiile și avem oamenii care să le implementeze,” a afirmat Mușat, evidențiind hotărârea parlamentarilor de a proteja terenurile românești de presiunea crescută a investitorilor externi. Acțiunea legislativăサ m precede o serie de controverse, fiind percepută ca o reacție la creșterea rapidă a achizițiilor de teren de către investitori din Europa de Vest, pentru care România reprezintă o „exploatație” de resurse agricole.
Contextual, fenomenul nu este unul nou în anumite regiuni ale lumii unde terenurile agricole sunt considerate investiții profitabile, iar prețurile au crescut exponențial în ultimii ani. În România, însă, excesele în domeniu au stârnit îngrijorare printre fermieri și reprezentanți ai mediului rural, care se tem de pierderea controlului asupra resurselor agricole, elemente fundamentale ale identității naționale și pentru susținerea securității alimentare.
Decizia legislativă vine într-un moment de tensiune crescută pe piața terenurilor agricole, dar și într-o perioadă în care autoritățile caută să stabilească un echilibru între atragerea investițiilor și protejarea intereselor naționale. În timp ce unele categorii de investitori și mediul de afaceri avertizează că astfel de limite ar putea descuraja capitalul român și străin, inițiatorii legii susțin că este o măsură necesară pentru a preveni un dezechilibru economic și social.
Deși proiectul de lege a fost deja discutat în comisiile parlamentare și urmează pașii legali pentru a fi votat, dezbaterile rămân intense, fiind perceput ca un test de voință politic pentru protejarea resurselor fundamentale ale țării. La nivelul opiniei publice, nu lipsesc pozițiile ferme ale celor care susțin că terenul agricol trebuie apărut ca un patrimoniu național, nu ca o marfă pentru invazii străine.
În care în următoarele luni se așteaptă un vot decisiv, perspectiva este clară: România își reafirmă dorința de a păstra controlul asupra resurselor terenurilor, într-un context global tot mai complicat, în care protejarea suveranității agricole devine o prioritate pentru guvern și pentru întreaga societate. Acțiunea legislativă inițiată de Lucian Mușat marchează un pas important în această direcție, dar rămâne de văzut cât de eficient va fi în fața presiunii investițiilor străine și a emoțiilor legate de securitatea alimentară.
