Conform Descopera: Temperaturile medii zilnice ale suprafeței oceanelor au atins noi recorduri în august, în timp ce un ghețar din Groenlanda a pierdut o suprafață de gheață echivalentă cu Manhattanul, atragând atenția autorităților de cercetare asupra transformărilor climatice.
Recorduri oceanice și pierderi de gheață
La 22 august, temperatura medie zilnică a suprafeței oceanului, pe o bandă de 60 de grade latitudine sudică până la 60 de grade latitudine nordică, a ajuns la 21,1 grade Celsius. Aceasta depășește precedentul record de 21,09 grade, înregistrat în martie 2024, conform datelor Copernicus Climate Change Service. Momentul este neobișnuit, deoarece maximele anuale sunt de obicei atinse în martie-aprilie, în contextul fenomenului El Nino. Oceanele, care absorb majoritatea surplusului de căldură din sistemul climatic, pot genera valuri de căldură marine și pot intensifica fenomenele meteorologice extreme.
Un alt eveniment semnificativ a avut loc pe 4 august, când aproximativ 76 de kilometri pătrați din limba plutitoare a ghețarului Petermann, din nord-vestul Groenlandei, s-au desprins în Oceanul Arctic. Observat prin sateliții Copernicus Sentinel-1, acesta este cel mai mare eveniment de pierdere de gheață plutitoare pentru acest ghețar după 2012 și cel mai important din Arctica după 2020. Grosimea gheții desprinse poate ajunge la circa 150 de metri.
Implicații pentru circulația atlantică și cercetarea românească
Aceste transformări climatice sunt analizate în relație cu stabilitatea circulației meridionale de răsturnare din Atlantic (AMOC). Un studiu publicat în Nature Climate Change sugerează că viteza de încălzire globală poate influența atingerea unui prag critic mai devreme, în comparație cu o încălzire lentă.
România contribuie la înțelegerea acestor mecanisme prin cercetările Institutului de Speologie „Emil Racoviță” al Academiei Române. Experți precum Silviu Constantin și Virgil Drăgușin utilizează stalagmite din peșterile Carpaților pentru a reconstitui evoluția climei nord-atlantice din ultimii mii sau zeci de mii de ani.
Arhiva climatică din Peștera Cloșani, de exemplu, oferă informații despre schimbările climatice și circulația atmosferică din Europa de Est și Atlanticul de Nord din trecut. Datele satelitare, măsurătorile oceanice și arhivele naturale converg în a indica o transformare climatică ale cărei efecte se acumulează progresiv.
Sursa: Descopera
