Legătura indisolubilă dintre jucători și Roma
Cinci mari legende ale fotbalului italian, Amedeo Amadei, Ciccio Cordova, Agostino Di Bartolomei, Roberto Pruzzo și Daniele De Rossi, au avut parte de cariere strălucitoare în culorile giallorosse, dar fiecare dintre ei a fost nevoit să-și confrunte echipa de suflet într-o lumină complet nouă, fie ca adversar, fie din rolul de antrenor. Lupta interioară între loialitate și rivalitate a marcat fiecare dintre aceste povești, crescând intensitatea sentimentele față de clubul roman.
Amadei: Fiecare meci cu Roma a fost o poveste
Amedeo Amadei, cunoscut ca „Fornaretto”, a fost centrul de greutate al primei echipe care a câștigat scudetto-ul în 1942. După o carieră plină de succes la Roma, Amadei a fost nevoit să-și continue drumul în fotbalul italian, ajungând la Inter și apoi la Napoli. Chiar și astfel, în momentul când primea vestea că va juca împotriva fostei sale echipe, a hotărât să se retragă de pe teren: „Nu puteți pretinde să îmi înjunghii mama”, declara el, pe scurt, despre legătura sa indisolubilă cu Roma.
În jocul său de întoarcere, dezamăgirea a fost vizibilă. „Am decis că nu voi juca. Când intru pe teren, vreau să fiu eu însumi, nu un om de conjunctură”, a adăugat Amadei, subliniind dilema emoțională cu care se confrunta orice jucător care a îmbrăcat tricoul gialloros.
Furia și durerea lui Ciccio Cordova
Franco Cordova, jucător emblematic al României, a părăsit clubul din cauza tensiunilor cu președintele Anzalone, optând pentru rivalitatea Lazio. Marele derbi italian a adus o provocare emoțională pentru el. Pe teren, Cordova părea deconcentrat, cu ochii mereu în urmă, pierzând contactul cu jocul. „Când te duci pe teren și vezi jucătorii din echipa care te-a făcut ceea ce ești, e imposibil să te simți confortabil”, a spus el într-o intervenție media. Aceasta este o realitate pe care mulți jucători o cunosc și o simt profund.
Pruzzo și reîntâlnirea cu „mama”
Roberto Pruzzo și-a început cariera la Roma, unde a devenit un simbol al atacului, având un impact major în obținerea titlului din 1983. După zece ani la Roma, a decis să-și continue cariera la Fiorentina, unde un destin amar l-a întâlnit. Într-un meci crucial, el a marcat contra fostei sale echipe. Pruzzo, care nu a ezitat să se bucure de reușita sa, a recunoscut că „a fost o zi magică, dar și dureroasă”. Gândurile sale erau mereu întoarse către orașul care l-a adoptat, orașul sufletului său.
De Rossi: Soul al Romei în rol de adversar
Daniele De Rossi, născut și crescut pe terenurile giallorosse, a devenit un alt simbol al echipei. După mulți ani petrecuți ca jucător, a izolait un sentiment profund înainte de a accepta rolul de antrenor al Genoa. „Sunt fericit, dar în același timp trist, pentru că Roma mi-a oferit totul”, a declarat De Rossi. Momentul în care va înfrunta Roma ca antrenor este plin de emoție pentru el: „Acum nu mai sar de bucurie pe divan când câștigă Roma. Le doresc tot binele, dar aici este munca mea.”
Spre surprinderea tuturor, întâmplările din carierele acestor fotbaliști ne arată că dragostea față de club depășește orice rivalitate. De la emoțiile pozitive până la tristețea abandonului, legăturile create cu Roma continuă să influențeze destinele, transpuse în amintiri și momente de vehemență, fie ele pe teren sau în viața de zi cu zi. Aceste povești sunt un testament al fidelității și al dăruirii, legături ce rămân indestructibile în ciuda provocărilor.
