Guvernul libanez a decis să ofere armatei sale o perioadă de patru luni, reînnoibilă, pentru a duce la îndeplinire cea de-a doua fază a planului de dezarmare a grupării Hezbollah în sudul Libanului. Anunțul, făcut luni, marchează un moment crucial în eforturile internaționale și regionale de reducere a influenței militare a formațiunii pro-iraniene, a cărei prezență continuă să destabilizeze stabilitatea țării și a întregii regiuni.
Decizia guvernamentală și contextul politic delicat
Deși angajamentul de a dezarma Hezbollah nu este o noutate în discursul internațional, implementarea efectivă a acestei politici a fost adesea împiedicată de complexitatea relațiilor interne libaneze și de influența externă. În ultimii ani, tensiunile dintre partidele politice și diferențele ideologice au făcut ca orice inițiativă de a dezarma gruparea să fie dificil de realizat fără sprijinul și acceptul tuturor actorilor relevanți. Decizia de a oferi armatei libaneze patru luni, cu posibilitatea de prelungire, reflectă o încercare a Guvernului de a avansa în procesul de consolidare a controlului asupra sudului, unde Hezbollah deține o prezență militară semnificativă, chiar și după retragerea armatei libaneze în anumite zone.
Hezbollah, o armă în triangularul influenței regionale
Hezbollah, format în anii ’80 cu sprijinul Iranului și susținut de Siria, a devenit o puternică forță militaro-politică în Liban. De-a lungul anilor, mișcarea a căpătat un rol de ultimă instanță în apărarea intereselor Iranului în regiune, pe lângă influența sa în politica libaneză. În prezent, opinia generală este că gruparea acționează cu o autonomie considerabilă, fiind înzestrată cu armament avansat, inclusiv muniție neoficială, dincolo de controlul guvernului libanez.
Deși Hezbollah a susținut că este o forță de rezistență împotriva Israelului, comunitatea internațională și Statul libanez în sine doresc să limiteze influența sa militară, considerând-o o amenințare la adresa suveranității țării. În acest sens, Planul de dezarmare a fost reluat de mai mulți ani, însă progresele au fost lente, iar conflictul de interese din interiorul țării a făcut ca orice acțiune radicală să devină dificil de implementat.
Implicarea internațională și perspectivele de viitor
Reînnoirea cu patru luni a mandatului armatei de a instaurar soluția de neutralizare a Hezbollahului semnalează, totodată, o implicare limitată, dar simbolică, din partea comunității internaționale. Actorii occidentali, precum Statele Unite și unele țări europene, continuă să exercite presiuni asupra Libanului pentru a avansa în procesul de denuclearizare a grupării și pentru a asigura că armamentul deținute de Hezbollah nu va fi folosit în conflicte externe sau interne majore.
De asemenea, această decizie vine într-un moment în care Libanul se confruntă cu o criză economică profundă, accentuată de instabilitatea politică, fenomen care complică și mai mult eforturile de consolidare a suveranității și controlului asupra fronturilor militare. Internaționalii speră ca, odată cu implementarea acestei faze, să fie creată o zonă de stabilitate temporară, care, însă, rămâne fragilă, dat fiind contextul regional complicat și influențele externe.
În ultimele zile, oficialii libanezi au semnalat că, dacă planul de dezarmare nu va fi implementat în perioada stabilită, se vor analiza alte modalități de a consolida controlul asupra sudului țării. Totodată, cetățenii și experții continuă să ceară o soluție durabilă, care să elimine cu adevărat prezența militară a Hezbollah în Liban, dar și să asigure o stabilitate durabilă în regiune, în care influența Iranului să fie temperată.
Ceremonial, suma acestor eforturi rămâne un mister, însă ceea ce este clar este faptul că Libanul continuă să fie un teren de conflicte și interese, în care procesul de dezarmare a Hezbollahului va rămâne unul dintre cele mai delicate și provocatoare obiective ale țării și ale comunității internaționale. La ora actuală, lumea urmărește cu atenție dacă guvernul libanez va reuși să-și mențină angajamentul, sau dacă această întârziere de patru luni va fi doar un pas temporar într-un proces mai larg, adesea influențat de scenarii externe și dinamicile interne.
