Arheologii fac o descoperire epocală în România: o vastă clădire comunitară veche de 6200 de ani
O descoperire remarcabilă zguduie lumea arheologiei. Cercetătorii care lucrează în nord-estul României au scos la iveală o megastructură impresionantă, datând din jurul anului 4000 î.e.n. Aceasta reprezintă una dintre cele mai vechi astfel de structuri cunoscute la nivel mondial și este doar a șasea de acest gen descoperită în cadrul culturii Cucuteni-Trypillia.
O construcție colosală în județul Botoșani
Clădirea, situată în așezarea Stăuceni-Holm din județul Botoșani, are o formă dreptunghiulară și se întinde pe o suprafață de aproximativ 350 de metri pătrați. Construcția, prevăzută cu o podea din stejar, se afla strategic între șanțuri defensive și o palisadă, la intrarea în așezare. Impresionează prin înălțimea sa, de trei până la cinci ori mai mare decât a caselor obișnuite.
Comunitatea din jurul acestei structuri număra, conform estimărilor, circa 45 de case și între 320 și 350 de locuitori. Deși o populație modestă în comparație cu alte situri Cucuteni-Trypillia, totuși, comunitatea a investit resurse în această clădire comunitară de dimensiuni considerabile. Datarea cu radiocarbon a plasat această structură în rândul celor mai vechi megastructuri cunoscute ale culturii Cucuteni-Trypillia, care a înflorit pe teritoriul actual al României, Moldovei și Ucrainei între anii 4800 și 3000 î.e.n.
Descoperiri uimitoare în interiorul clădirii
În interiorul clădirii, arheologii au descoperit o serie de artefacte fascinante. Printre acestea se numără o podea din stejar acoperită cu argilă arsă, un cap de taur sculptat atașat unui bol, descris ca fiind „remarcabil”, un idol conic cu funcție necunoscută, trei polonice (una pictată) și un vas canelat pictat în ocru roșu. Numeroase unelte de silex au completat tabloul.
Rămășițele vegetale descoperite includ cereale, fructe și semințe de mătrăgună, o plantă psihoactivă folosită în scopuri medicinale și rituale cu mii de ani în urmă. Cercetătorii consideră că megastructura avea probabil mai multe încăperi, destinate locuirii, gătitului, depozitării și, posibil, activităților rituale. Există chiar speculații despre existența unui etaj superior, care ar fi putut funcționa ca o terasă în aer liber.
Studiile geomagnetice inițiale sugerau prezența vetrelor și gropilor de depozitare, dar săpăturile au contrazis aceste presupuneri, lăsând deschisă întrebarea privind funcția exactă a clădirii. Autorii studiului publicat în PLOS One avertizează că „în această etapă a cercetării este nerealist să se considere funcția clădirii ca fiind una de depozitare sau un loc comun pentru consumul de alimente”. De asemenea, nu există dovezi clare că ar fi servit exclusiv ca spațiu de cult.
„Poate că megastructura era doar o casă mai mare pentru o familie mai numeroasă, o clădire comună pentru luarea deciziilor sau un loc de întâlnire pentru locuitori de rang înalt, reflectând schimbarea către o organizare mai ierarhizată a comunității”, au scris cercetătorii. Ei sugerează că această structură ar putea reprezenta un experiment timpuriu de guvernare comună.
Dat fiind faptul că doar o pătrime din clădire a fost excavată până în prezent, se așteaptă ca lucrările în curs să ofere mai multe informații despre modul în care această comunitate veche de 6200 de ani s-a organizat, a luat decizii și a trăit. Descoperirea „care nu ar trebui să fie acolo” ne obligă „să regândim modul în care comunitățile Cucuteni-Trypillia se autoguvernau — și când”, conform publicației Anthropology.net.
