Tensiuni în justiție pentru dosarul retrocedării Parcului IOR: avocații lui Petre Băjenaru cer înlăturarea unui judecător
Un nou episod tensionat se joacă în dosarul care vizează invalidarea retrocedării celor 12 hectare din Parcul IOR, una dintre cele mai controversate decizii din istoria recentă a administrației din București. În ultimele săptămâni, avocații lui Petre Băjenaru, moștenitor al unei despăgubiri imobiliare deosebit de discutate, au solicitat oficial înlăturarea judecătorului Constantin-Claudiu Ulariu, pe motivul lipsei de imparțialitate. Comisia de judecată a Tribunalului București va decide vineri, 6 februarie, dacă va desemna un alt complet pentru verdictul în această cauză, după ce procesul a fost amânat și astăzi, pe ordinea de zi.
Cererea de recuzare și complicațiile sale în proces
Cererea de recuzare reprezintă o încercare clară a apărătorilor lui Băjenaru de a influența rezultatul litigiului, invocând prezența unor motive de incompatibilitate sau parțialitate a judecătorului Ulariu. Conform legislației în vigoare, soluționarea acestei solicitări se face de către un alt complet de judecată, în camera de consiliu, fără prezența părților, deși instanța are posibilitatea să asculte și părțile sau chiar judecătorul supus recuzării, dacă consideră că este necesar. În cazul în care instanța va accepta argumentele apărării, judecătorul recuzat va fi înlocuit, iar procesul va continua sub conducerea unui al doilea complet.
Situația devine cu atât mai delicată cu cât această cerere survine într-un dosar de înaltă sensibilitate, legat de retrocedări improvizate și alte controverse care zguduie deseori sistemul de justiție din țară. În cazul de față, cei care se opun deciziei de retrocedare din 2005, fostul primar general Adriean Videanu, precum și Grupul Civic IOR-Titan, au depus contestații și solicitări pentru anularea actelor de retrocedare, invocând vicii de procedură și ilegalități.
Context și implicarea lui Petre Băjenaru în dosar
Petre Băjenaru, a cărui identitate este conturată din informațiile obținute în cercetări jurnalistice, apare în această poveste ca un moștenitor al proprietateții aflate în centru dosarului. Înainte de a fi oficial recunoscut ca succesor al Mariei Cocoru, Băjenaru și-a construit un portofoliu consistenț de afaceri imobiliare, fiind acționar în mai multe societăți. Legăturile sale din mediul de afaceri sunt consolidate de conexiuni politice și familiale pronunțate, ceea ce a ridicat suspiciuni privind modificările din zona de retrocedare.
Potrivit dezvăluirilor, familia lui Petre Băjenaru a fost implicată în acțiuni de distrugere sau modificare a zonei retrocedate, alimentând suspiciuni că procesul ar putea fi influențat de interese obscure. Aceasta în contextul în care dosarul are la bază o decizie controversată a fostului edil, Adriean Videanu, care a permis retrocedarea unei suprafețe imense din parc, situat în inima capitalei, către persoane sau entități cu legături dubioase.
Declarații și ultimele mișcări în proces
La o ședință recentă, avocații părților implicate au contestat deciziile tribunalului de a relua judecata, invocând lipsa de procedură și vicii procedurale. În momentul în care instanța a respins aceste argumente, apărarea lui Băjenaru a cerut schimbarea judecătorului, acuzând o presupusă lipsă de imparțialitate și antepronunțare.
Analizând aceste manevre, specialiștii din domeniu anticipează o continuare a jocurilor de putere în instanță, în contextul unui dosar care nu doar că pune în discuție legalitatea retrocedărilor din Parcul IOR, ci și implică interese economice și politice de amploare. Decizia de vineri va fi crucială pentru cursul procesului, dar și pentru posibilele consecințe asupra modului în care se vor trata în continuare cazurile de retrocedări și exproprieri în București.
În timp ce tribunalul analizează dacă avocații lui Petre Băjenaru vor avea câștig de cauză, întrebarea fundamentală rămâne dacă într-adevăr justiția poate fi imparțială în fața unor interese atât de bine încrustate în structurile locale. În următoarele zile, lumina va fi aruncată peste această situație complexă, iar decizia finală ar putea recalibra modul în care revendicările de retrocedare sunt judecate, dar și modul în care politicul și justiția se intersectează în astfel de cazuri Strasbourg-esque.
