Alianțele strategice sunt în criză: în timp ce Putin continuă războiul în Ucraina, aliații săi globali se simt abandonați
Pe fondul invaziei Rusiei în Ucraina și al concentrației totale asupra conflictului, alianțele externe ale Moscovei se află într-o profundă criză de încredere. În tăcere, relațiile strategice pe termen lung, considerate de autoritățile ruse ca piloni esențiali pentru poziția internațională a țării, se dovedesc a fi mai fragile decât s-ar fi crezut. La ultima evaluare a situației mondiale, semnele indică faptul că Moscova nu mai poate conta pe sprijinul necondiționat al unor parteneri considerabili, iar unele dintre cele mai solide alianțe par să fi fost doar iluzii din partea premierelor și oficialilor din diferite colțuri ale lumii.
Venezuela: de la partener de încredere la o relație în spectrul suspiciunii
Un exemplu elocvent este Venezuela, unde oficialii locali exprimă acum, cu o anumită amărăciune, că prietenia de lungă durată cu Moscova s-a sfârșit prin a fi doar o iluzie. Conform unor surse guvernamentale și analize din regiune, colaborarea de aproape trei decenii a fost tratată ca un atu strategic în fața deziratelor imperii occidentale și ca o garanție pentru sprijinul politic și economic. Însă, pe fondul tensionării situației internaționale și al costurilor diplomatice și financiare care vin odată cu sprijinirea unui regim sancționat, oficialii venezueleni devin tot mai sceptici cu privire la avantajele asocierii cu Moscova.
„Este clar acum că relația de securitate cu Rusia a fost doar o iluzie. Nu am primit beneficii concrete și nici garanții reale pentru propriile noastre interese”, afirmă o sursă apropiată guvernului venezuelan sub protecția anonimatului. În contextul crizei energetice globale și al tensiunilor din regiunea Latin America, Caracas pare să înțeleagă că și relațiile cu Moscova au un preț pe termen lung, iar prețul acestor politici de alianță poate fi mai mare decât se anticipa anterior.
Alegerile geopolitice și distanțarea de Moscova
Situația venezuelană nu este un caz singular. În alte zone ale lumii, aliații Moscovei încep să se distanțeze, fie din motive economice, fie din cauza presiunilor internaționale și a percepției negative asupra sprijinului pentru regimurile sancționate. În America Latină, Africa și Asia, lideri care cândva manifestau sprijin pentru politica Rusiei se vad procesează acum în fața propriilor populații și a propriilor interese economice, fiind nevoiți să reevalueze poziția.
Un exemplu în acest sens este Indonezia, țară cu o influență considerabilă în Asia de Sud-Est, care a evitant implicarea directă în sprijinirea explicită a Rusiei, focusându-se mai mult pe stabilitatea economică și pe evitarea sancțiunilor mondiale. La ora actuală, Moscova pare să fie singură în a susține că această alianță va continua, dar realitatea indică o fragilitate tot mai mare a acesteia.
Criza în relațiile internaționale la un an de la începutul războiului
Criza alianțelor nu se limitează doar la relațiile bilaterale. În plan internațional, conceptul de „joacă de putere” devine tot mai greu de susținut pentru liderii ruși, care trebuie să navigheze printre sancțiuni economice, izolarea diplomatică și o societate civilă tot mai critică față de implicarea în conflicte îndepărtate. Departe de a fi o situație stabilizată, încrederea internațională în Moscova scade cu fiecare lună, iar Moscova rămâne tot mai singură în încercarea de a-și menține influența globală.
Pe măsură ce conflictul din Ucraina devine tot mai prelungit, perspectivele pentru o recalibrare a relațiilor internaționale rămân sumbru. În ansamblu, situația demonstrează că alianțele strategice, chiar și cele construite cu mult efort în trecut, pot avea o durată limitată în contextul unor interese naționale și geopolitice în continuă schimbare. Iar pentru Rusia, această lecție pare să fie una amară, împreună cu conștientizarea că sprijinul global nu este niciodată garantat și că izolarea internațională poate deveni un duș rece pentru orice lider care depinde prea mult de suportul exterior.
