Aeroportul Internațional Henri Coandă se află într-o transformare profundă, care pune în umbră statutul său de poartă de intrare în România. În 2025, traficul de pasageri a depășit toate asteptările, atingând un record de 17 milioane, deși infrastructura nu a fost nici pe aproape pregătită pentru această aglomerație. Aerogara, proiectată pentru a face față unui flux de 12 milioane, devine din ce în ce mai ineficientă, iar condițiile de călătorie se deteriorează, transformându-se într-o experiență aproape insuportabilă pentru mulți.
### O situație diferită față de standardele vest-europene
Pentru cei obișnuiți cu modul în care funcționează marile aeroporturi din Europa occidentală, situația de la Otopeni pare un paradox aproape inexplicabil. La Londra, Heathrow, principalul aeroport al capitalei britanice, servește în majoritate companii de linie, precum British Airways, rezervând traficul low-cost pentru aeroporturile din zone periferice precum Stansted sau Luton. La Paris, același model se aplică, unde Charles de Gaulle este dedicat în principal cursele de linie, iar traficul low-cost este dirijat către Beauvais.
Situația de la București contrastează dramatic cu aceste modele. Aici, companiile low-cost precum Wizz Air și Ryanair nu doar că dețin o parte semnificativă din trafic, ci domină, ocupând cele mai mari cote de piață. Diferența esențială este că, neavând o strategie clară de management, aeroportul Otopeni a devenit un „hibrid” în care companiile de linie și cele low-cost își împart aceleași terminale, aceleași sloturi și aceleași facilități, ceea ce duce în mod natural la supraaglomerare și deteriorarea serviciilor.
### Impactul managementului și perspectivele de viitor
Această situație nu este un simplu accident al vremurilor, ci rezultatul unui management public ineficient și a lipsei unei viziuni pe termen lung. În ultimii ani, terminalele au funcționat peste capacitatea lor de rezervă, iar pentru acest an oficializarea acestor probleme a devenit o realitate: traficul a crescut cu încă 10%, atingând un vârf istoric, dar infrastructura nu a fost adaptată pentru aceste cifre.
Perioadele de vârf se transformă în adevărate calvaruri pentru pasageri, care trebuie să facă față unor timpi extrem de lungi la controalele de securitate sau la procesele de îmbarcare. În plus, defecțiunile tehnice și lipsa de personal adecvat au transformat aeroportul într-o zonă de așteptare și frustrare pentru mii de oameni. În vara anului 2025, de exemplu, sistemul de aer condiționat s-a defectat în zona de îmbarcare, iar CNAB a fost sancționat pentru lipsa de reacție și pentru condițiile inadecvate.
Discuțiile actuale în privința administrării arată o tendință periculoasă către consolidarea controlului public, odată cu decizia Ministerului Transporturilor de a-și asuma integral managementul companiei CNAB, după ce a răscumpărat pachetul minoritar de la Fondul Proprietatea. Chiar dacă această mutare aparent aduce stabilitate, există temeri că pe termen mediu va accentua blocajele și va limita transparența deciziilor, în condițiile în care managementul actual a fost unul politic, fără o viziune de dezvoltare adaptată realităților de trafic.
### Perspective și provocări
Operând într-un contexț global de creștere a cererii pentru călătorii low-cost, Aeroportul Otopeni a devenit un exemplu de gestionare ineficientă în fața unui trafic în continuă expansiune. Dacă nu se vor lua măsuri suficiente pentru extinderea și modernizarea infrastructurii, riscă să devină un punct nevralgic pentru întregul sistem de transport aerian românesc.
În timp ce aeroporturi precum Heathrow sau Charles de Gaulle își păstrează aura de centre de elită, Bucureștiul trăiește astăzi o realitate diferită, în care infrastructura depășită încetinește drastic funcționarea, iar satisfacția pasagerilor se află pe ultimul loc. Reforme adevărate și investiții în infrastructură sunt imperative dacă România dorește să nu devină o marginalizare în contextul european al aeroporturilor de top.
Dezvoltările din următoarea perioadă vor fi esențiale pentru a stabili dacă Otopeni va reuși să își redefinească rolul și să redea pasagerilor condiții de călătorie civilizate sau va rămâne, iată, un exemplu de gestionare defectuoasă, cu toate implicațiile pentru economia și imaginea țării.
