Robert Peary, un amiral american și explorator despre care se debatează dacă a atins cu adevărat Polul Nord, a fost un personaj controversat în istoria cercetării arctice. În ciuda criticilor care i-au fost aduse, el rămâne figura centrală a unei epoci în care explorarea neînvinsă a celor mai extreme puncte ale planetei a fascinat omenirirea.
Expedițiile și pregătirile pentru atingerea polului nord
Robert Peary a început, încă din anii 1880, o serie de expediții în Groenlanda și Canada, pentru a-și dezvolta abilitățile și a înțelege mai bine condițiile dure ale Arcticii. În perioada 1886-1897, a condus cinci astfel de misiuni, acumulând experiență care avea să-i fie crucială mai târziu. Pentru expediția din 1905, susținută direct de președintele Theodore Roosevelt, Peary a pornit din New York pe 16 iulie, la bordul navei Roosevelt, considerată atunci de cea mai înaltă tehnologie. Nava era construită special pentru a putea tăia gheața, dar chiar și așa, ghețurile Nordului s-au dovedit a fi un obstacol de netrecut pentru a ajunge la Pol.
În cadrul celei de-a doua încercări, Peary avea alături o echipă de 24 de oameni, 19 sănii și 133 de câini de sanie, într-o misiune mai ambițioasă. Împreună, au reușit să ajungă la Polul Nord pe 6 aprilie 1909, după o expediție care a atras atenția mondială. Alături de el s-au aflat și Matthew Henson, asistentul său de origină americană de culoare, precum și patru echimoși.
Controverse și suspiciuni legate de atingerile pola
Deși Peary a fost declarat pentru mult timp primul om care a atins Polul Nord, pretențiile sale au fost contestate de opinia publică și de specialiști. În același an, un alt explorator, Frederick A. Cook, susținea că el a fost primul care a ajuns la același punct, cu un an înainte, dar nu a prezentat dovezi convingătoare.
Acuzațiile aduse lui Peary au vizat precizia măsurătorilor șiștințificul mod de a-și determina poziția. Anumiți critici au sugerat că diversele calote glaciare întâlnite nu ar fi permis o astfel de estimare precisă a poziției, iar în plus, niciunul dintre cei patru membri ai echipei sale nu avea pregătirea necesară pentru a confirma oficial atingerea exactă a Polului. În plus, cazul unor probleme etice legate de modul în care a tratat unii dintre echimoși, după expediție, a fost comentat în mass-media.
În ciuda acestor controverse, Peary a fost decorat cu 22 de medalii și a fost nevoit să-și apere revendicarea în fața Congresului american. Totuși, adevărul privind un posibil triunf nejustificat în arctica își păstrează învăluit misterul, susțin criticii.
Moștenirea și ultimele realizări ale exploratorului
După aventura din 1909, Peary a continuat să fie implicat în cercetări și în promovarea explorărilor arctice, chiar dacă certitudinea promovării sale a rămas în ceață. În același timp, descoperindu-se detalii despre comportamentul său față de echimoși sau despre viața sa personală, figura sa a devenit din ce în ce mai complexă și mai controversată.
În 1969, britanicul Wally Herbert a devenit primul om care a ajuns pe Polul Nord pe jos, cu ajutorul câinilor și al echipamentului primit din aeronave, într-un traseu extrem de lung și dificil. În 1994, norvegianul Borge Ousland a devenit primul explorator care a ajuns la același punct fără sprijin sau suport extern, marcând un nou capitol în istoria aventurilor arctice.
Documentarul și muzeele dedicate lui Peary încercă încă să elucideze dacă această figură legendă a fost sau nu primul om care a ajuns la capătul lumii, însă enigma rămâne în suspensie. În același timp, viața și activitatea sa continuă să fie subiect de studiu și controverse în cercetarea istorică.
Ultima reprezentație a expediției lui Peary, privind revendicarea poleiului nordic, a fost în anul 1909. Până în prezent, nu s-a clarificat oficial dacă el a fost primul explorator care a atins cu adevărat Polul Nord.
