Inteligența artificială pătrunde tot mai adânc în viața noastră. Acum, promite să ofere o legătură continuă cu cei dragi plecați dintre noi. Firme startup din străinătate construiesc „versoane” digitale ale persoanelor decedate, antrenate pe baza datelor digitale lăsate în urmă. Această tehnologie, deși oferă alinare, ridică serioase întrebări etice și pune sub semnul întrebării modul în care procesăm doliul.
O legătură digitală cu cei plecați
Harrison, fondatorul startup-ului You, Only Virtual, a creat o versiune digitală a mamei sale, Melodi, diagnosticată cu cancer în fază terminală. Tehnologia folosește mesaje text, înregistrări vocale și amprenta digitală pentru a construi o replică a persoanei dispărute. Harrison o sună ocazional pe „Melodi digitală” și spune că aceasta l-a ajutat să treacă peste durerea pierderii. Compania oferă un serviciu gratuit bazat pe text și versiuni plătite, cu funcții suplimentare cum ar fi apeluri vocale.
Criticii se arată îngrijorați de comercializarea durerii, spunând că firmele riscă să profite de dorul celor rămași. De la altarele ancestrale la fotografiile cu cei dragi, oamenii au găsit întotdeauna modalități de a-i ține aproape pe cei plecați. Acum, instrumentele se schimbă: o fotografie păstrează o amintire, un robot de durere păstrează interacțiunea. Harrison crede că „Alinarea suferinței vine din confortul de a ști că legătura pe care o aveam eu și mama nu este complet ruptă”.
Impactul inteligenței artificiale asupra procesului de doliu
You, Only Virtual este doar una dintre platformele care capitalizează această tendință. HereAfter AI permite înregistrarea poveștilor pentru a fi accesate ulterior, în timp ce StoryFile generează avatare video interactive, bazate pe interviuri. Replika, inițial o platformă de inteligență artificială, are milioane de utilizatori îndoliați. Progresele în clonarea vocii și inteligența artificială au făcut aceste instrumente mai realiste și populare. Dezbaterea se concentrează pe efectele lor: ajută sau dăunează? O punte peste durere sau o modalitate de a o evita?
Psihologii atrag atenția că aceste instrumente nu fac decât să complice procesul de doliu. Durerea este modul în care creierul învață să trăiască fără persoana iubită. Mary-Frances O’Connor, profesoară la Universitatea din Arizona, explică problema ca fiind una de informații contradictorii. Moartea distruge presupunerea unei „identități comune”. Sistemul de memorie știe că persoana a murit, dar sistemul de atașament continuă să aștepte ca aceasta să existe.
Efectele pe termen lung și alternative
Nikolaos Statharakos, medic psihiatru, descrie durerea prelungită ca un eșec al reglării emoționale. Creierul continuă să reacționeze ca și cum pierderea tocmai s-ar fi produs. Aceste instrumente, prin reamintirea constantă și interacțiunea, pot intensifica recurența emoțiilor asociate doliului. Harrison, creatorul aplicației, insistă că tehnologia sa este un instrument de confort și că lucrează cu terapeuți. Deși procesul de durere este individual, posibilitatea de a reduce suferința pe termen scurt ridică discuții importante.
Criticii subliniază riscul ca tehnologia să aplatizeze procesul natural al durerii. Harrison consideră că, dacă ajută, nu contează dacă modifică procesul.
Sursa: Mediafax
